Inegalabilul Ghețar Scărișoara oferă teme deosebite de cercetare. De curând s-a efectuat o cercetare reprezentând dozarea radonului în această peșteră. Practic s-au instalat diverși senzori pentru dozarea radonului în această peșteră. Asociația Speologică Sfinx a oferit sprijin tehnic pentru acces în Rezervația Mare a acestei peșteri.
Dificultatea realizării de cercetări în rezervațiile Ghețarului Scărișoara, constă în faptul că ele se afla la peste 60m adâncime. Accesul până acolo se face numai pe coardă, și cu destul de mult efort fizic.
„Peșterile reprezintă un teren extraordinar de cercetare. De curând între Facultatea de Biologie și Geologie și Facultatea de Știința și Ingineria Mediului a Universității Babeș Bolyai a început o colaborare care vizează studiul concentrațiilor de Radon în câteva peșteri din România. Radonul este un element radioactiv care se formează prin dezintegrarea radioactivă a elementelor din seria Uraniului, elemente care se găsesc din belșug în rocile vulcanice în primul rând , roci care apar în zonele cu peșteri, în jurul peșterilor, la adâncime, iar pe rețeaua de fisuri, radonul care este un gaz incolor, inodor, se ridica și în spațiile închise se acumulează.
Ca urmare pentru speologi care intră și ies nu este un mare pericol, însa acolo unde avem de a face cu peșteri turistice, unde personalul administrativ, ghizii și alții care intră și petrec mai multe ore în interiorul peșterii, prezența radonului într-o concentrație ridicată poată să aibă un efect nociv, și rezultatul cel mai nociv ar reprezenta dezvoltarea în timp a cancerului la plămâni. Până să ajungem acolo trebuie să știm cam care este concentrația, iar pentru aceasta în cadrul acestei colaborări am selectat 7 peșteri din România, am selectat peșteri turistice, peșteri neturistice, am selectat peșteri orizontale cu ventilaţie bidirecțională sau unidirecţionala, am selectat peșteri descendente precum Izvorul Tăușoarelor, Ghețarul Scărișoara, acolo unde de la suprafață trebuie să coborî o sută, două sute, sau trei sute de metri, și unde te apropii de sursa prin care radonul ajunge în peșteră.
Acești senzori pe care îi montăm, sunt de dimensiunea unei cutiuțe de film, ele sunt lăsate în interiorul peșterii în diverse puncte, la diverse distanțe și adâncimi, în sezon estival și în sezonul de iarnă. Se bănuiește că între sezonul de vară și sezonul de iarna ar putea să existe diferențe în ceea ce privește acumularea, și aceasta se poate datora și procesului în sine de ridicare din adânc, și de acumulare în spațiul închis al peșterii, dar și datorită sistemului de ventilație al peșterii.
Așa cum menționam am ales 7 peșteri. Ele sunt în partea central-vestică a României, din Munții Rodnei, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor, avem o peștera în zona Văii Cernei și Peștera Muierii.
În fiecare din acestea am lăsat între 5 și 10 senzori pentru radon, care urmează să-i recuperăm, să developăm filmul care este în aceste cutiuțe ca să vedem care este concentrația.
Pe plan european, concentrațiile care sunt admisibile, în spații închise, și aici nu ne referim strict la peșteri pentru că ceea ce a interesat mai mult au fost măsurătorile în clădiri în care oamenii lucrează, în zone care sunt cunoscute, în regiuni în care se știe că rocile vulcanice și celelalte tipuri de roci care aflorează la suprafață sau în adâncime, au conținuturi ridicate de uraniu și alte elemente radioactive, și atunci în aceste clădiri, și în aceste spații s-au făcut măsurători sistematice. Concentrația care spuneam că este nedăunătoare, până la care se consideră că personalul este în afara oricărui pericol este undeva la nivelul de 800 de Bequerel pe metru cub. Urmeză să vedem după ce am developat aceste filme cam pe unde ne situăm în peșterile noastre.
În câteva peșteri turistice cum este „Carlsbad” în New Mexico în Statele Unite, cum sunt o serie de peșteri turistice din Franța, din Cehia, sau din Ungaria, s-au făcut astfel de măsurători, și s-a ajuns la concluzia că în anumite sectoare ale peșterii, turistice fiind, concentrația depășea de două, trei, patru sau chiar cinci ori această barieră de 800 de Bequerel pe metru cub.
În astfel de condiții administrația peșterii trebuie să ia niște decizii foarte clare, și ghidul nu are voie să intre mai mult de două ori pe zi, nu are voie să stea mai mult în subteran de o oră, și o serie de alte condiții astfel încât personalul să nu fie expus unei doze care să-i afecteze în timp sănătatea. “ Ne-a declarat dl Prof. Dr. Bogdan Petroniu Onac, de la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca.
„Având în vedere că sunt în ultimul an și trebuie să-mi pregătesc lucrarea de licență, am mai lucrat cu domnul Onac, am mai colaborat pentru diverse congrese internaționale și naționale, am ajuns la concluzia, din discuție în discuție, luând parte și dl Cosma de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, am ajuns la concluzia că am putea să facem un studiu despre Radon, în peșteri, fiind primul studiu de acest gen din România.
S-au mai făcut câteva studii în spații închise, dar înspecial în locuințe. Deci este primul studiu care are loc în peșteri. Am hotărât să luăm 7 peșteri, de pe teritoriul României, pentru a avea o distribuție cât de cât uniformă, să cuprindem un areal cât mai mare posibil, printre care se numără și Scărișoara. Am montat în jur de 7-8 senzori pentru a înregistra cantitatea de radon din interiorul peșterii în vederea depistării cam care ar fi sursa de radon, care ar fi legătura dintre ventilația peșterii și cantitatea înregistrată de senzorii noștri, și bineînțeles dacă tectonica și rocile din jur pot influența această cantitate.
După ce vom avea rezultatele, vom face și un studiu în cea ce privește modul în care ar putea afecta această cantitate sănătatea ghizilor.
În cazul Scărișoara nu cred că va fi nevoie pentru că senzorii au fost instalați undeva în Rezervația Mare, care este accesată doar în scopuri științifice.
În legătură cu rezultatele, am primit o invitație pentru un viitor congres care va fi în anul 2014. Sperăm să publicăm și un articol într-o revistă de specialitate.”
Ne-a declarat Călugăr Monica – studentă în anul IV la Facultatetea de Geologie și Biologie, la specialitatea Inginerie Geologică- Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca.
Obiectiv turistic important pentru Alba
Gheţarul Scărişoara este cel mai important obiectiv turistic natural al judeţului Alba.
În prezent cercetătorii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţa” (I.S.E.R.) departamentul Cluj, – primul Institut de Speologie din lume, fondat de savantul român Emil Racoviţa în 1920 – continuă studierea acestei peşteri.
Astfel se fac studii ce „vizează reconstituirea schimbărilor climatice din ultimii 5000 de ani – este cel mai vechi bloc de gheaţă subterană din lume – (schimbări de temperatură, precipitaţii şi de vegetaţie)”, pe baza depozitului de gheaţă din peştera Gheţarul Scărişoara – ne-a precizat Dl Doctor Aurel Perşoiu – fost cercetător la I.S.E.R.
În 2007 s-au efectuat sondaje cu ajutorul unui radar (Ground Penetrating Radar) pentru a putea vedea care este structura gheţii în profunzime şi grosimea ei.
Rezultatele preliminare ale cercetărilor arată că „există grosimi diferite ale blocului de gheaţă între 11m şi 36m, astfel încât volumul blocului de gheaţă ar putea să depăşească 112.000 metri cubi” ne-a precizat ne-a precizat profesor Dr. Bogdan Onac, directorul departamentului Cluj al I.S.E.R.
Astfel blocul de gheaţă din peştera Gheţarul Scăroşoara cu cei peste 120.000 metri cubi, din comună Gârda, judeţul Alba, ar putea depăşi volumul blocului de gheţă din peştera Dobsinska din Slovacia care este între 107.000 şi 112.000 de metri cubi, care este considerat în prezent cel mai mare bloc de gheţă subterană din lume.
Rezultatele definitive vor fi publicate după ce vor fi finalizate toate calculele şi va fi finalizată proiecţia tridimensională a blocului de gheaţă.
Istoricul Peşterii
Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara ca obiectiv turistic au fost făcute de A.Szirtfi (1847) şi J.Vass (1857) care prin faptul că menţioneazăechiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în Gheţar dovedeşte faptul că acesta era cunoscut şi explorat de Moţi care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.
Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate de geologul Karl Peters (1861).
Prima hartă a peşterii a fost publicată de geograful Adolf Schmidl (1863).
Primul studiu monografic a fost publicat în 1927 de Emil Racoviţa, cercetătorul român care a întemeiat în 1907 Biospeologia ca ştiinţă (studiul amimalelor ce trăiesc în peşteră) şi care a fondat primul Institut de Speologie din lume la Cluj în 1920.
Gheţarul Scărişoara este prima peşteră declarată Monument al Naturii în România în 1938.
În urma unei expediţii organizate de M. Pop în 1947 sunt descoperite şi explorate cele 2 rezervaţii Ştiinţifice.
Urmează două etape de cercetare şi studiere a Gheţarului întreprinse de cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviţa” din Cluj, între1963 -1968 şi 1983 –1992 coordonate de M. Şerban, I. Viehmann, T. Rusu, Gh. Racoviţa, V. Crăciun, continuate ulterior de E. Silvestru, prof Dr. B. Onac, Dr A. Perșoiu.
În 2001 Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda explorează noi laterale ale peşterii şi finalizează amenajarea actuală a porţiunii turistice a Gheţarului, introducând lumina artificială în sala „Biserica”.
Descrierea peşterii:
Peştera are 3 intrări, şi se află la o altitudine de 1165m faţă de nivelul mării. Ea are o lungime de peste 700m şi o diferenţă de nivel de 105m.
Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50m şi un diametru de 50m, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află „Sala Mare” a cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 metri cubi ce are o grosime maximă de 36 m şi a cărui strate datate de la o adâncime de circa 20m (din cei 36 m determinaţi) au între 2000 şi 3500 de ani vechime. Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn echipate cu mâini curente. Din capătul Nord-Vestic al Sălii Mari, de pe un balcon al Sălii „Biserica” se pot admira scăldate în lumina reflectorului cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă.
Din „Sala Mare”, între Blocul de Gheaţă şi peretele de calcar se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice„Rezervaţia Mare” şi „Rezervaţia Mică”, în care se poate intra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţa” Cluj (str Clinicilor Nr.5 , Cluj Napoca).
În Gheţar trăiesc lilieci şi gândăcei de 2-3 mm numiţi „Pholeuon knirschi”, iar din sedimentul „Rezervaţiei Mări” a fost a fost dezgropat un schelet de Rupicapra.