A început sesiunea de toamnă a bacalaureatului 2013 şi sunt convins că şi la sfârşitul acesteia se vor vărsa multe lacrimi, în special de către părinţi, vor fi dezamăgiri, speranţe năruite şi mulţi tineri care vor păşi în viaţă cu o neîncredere totală în viitorul lor. Şi de aici, pentru unii începe calvarul, drumul în străinătate în care foarte mulţi se pierd, ajungând să recurgă la cele mai josnice practici de supravieţuire: prostituţie, atitudini de genul lui Mailat, trafic cu droguri, jafuri sau cerşetorie etc.
Oare nu este datoria statului să le asigure tuturor tinerilor deştepţi sau mai puţin deştepti, frumoşi sau mai puţin frumoşi, bogaţi sau mai puţin bogaţi şanse de a se putea integra şi a-şi găsi un loc de muncă în propia lor ţară? Numai că ce speranţe să aibă ei când ştiu că oameni cu o pregătire profesională solidă cum sunt: medicii, inginerii sau profesorii sunt îndemnaţi să plece din ţară, pentru a putea supravieţui, iar mulţi dintre cei ajunşi la bătrâneţe trăiesc de la „cantina săracilor”.
De mai bine de 15 ani se tot vorbeşte despre un bacalaureat de tip A, B şi C în care să fie stipulat prin lege ce drepturi sau interdicţii au fiecare dintre cei care au promovat una dintre aceste variante şi totodată, pentru fiecare să existe forme de perfecţionare şi integrare profesională. În acest sens, miniştri educaţiei de până acum nu au făcut nimic, în schimb au fost un fel de „doctor Ciomu”, fiecare urmărind, printre altele, să-i ciuntească predecesorului său parte dintre reformele implementate. Or, sper că dumneavoastră să nu suferiţi de această maladie şi să tăiaţi tot ce s-a făcut bine până acum dimpotrivă, poate reuşiţi să adoptaţi această variantă de bacalaureat despre care s-a tot vorbit. Vedeţi, refuzul unui număr mare de elevi de a se prezenta la acest examen este cea mai bună dovadă că ei sunt în măsură să se autoevalueze în raport cu setul de cerinţe şi valori care li se impune, cerinţe care le depăşesc posibilităţile intelectuale şi ca atare se declară, pe bună dreptate, victimele sistemului de învăţământ, a guvernelor şi miniştrilor care l-au girat până acum.
De fapt, motivul principal pentru care vă adresez această scrisoare este altul şi anume, introducerea din nou a educaţiei fizice la examenul de bacalaureat, activitate pentru care am văzut că aveţi toată deschiderea şi chiar aţi stabilit măsuri concrete de creşterere a numărului orelor la această disciplină, dar nu aşa cum a încercat doamna ministru Ecaterina Andronescu să ne păcălească iar acum, ca preşedinte al Comisiei de învăţământ din Senat nu face nimic să-şi repare greşeala. Pentru readucere aminte am să spun că o oră de educaţie fizică pe săptămână aşa cum a considerat domnia sa, a fost stabilită şi prin „Legea asupra instrucţiunii Principatelor Unite Române” a lui A. I. Cuza în 1864 iar în Transilvania, o lege din 1883 prevedea pentru educaţia fizică – gimnastică aşa s-a numit până în anul 1925 – două ore pe săptămână.
Domnule ministru, dacă la terminarea liceului verificăm competenţele lingvistice de comunicare orală în limba română, digitale sau de conversaţie într-o limbă de circulaţie internaţională studiată în liceu de ce să nu verificăm anumite deprinderi şi calităţi motrice ale tineretului care vor reflecta starea de sănătate a societăţii de mâine. Aşa cum evoluează lucrurile în prezent concretizate printr-o lipsă acută de mişcare în favoarea navigaţiei pe internet, toate semnalele sunt îngrijorătoare. Uitaţi-vă din curiozitate pe stradă şi dacă totuşi în rândul fetelor există o preocupare mai mare pentru un corp frumos „Kalokagathia„ cum spuneau grecii antici – om frumos şi bun – în rândul băieţilor a să vedeţi tineri umflaţi în care parcă se văd „mişunând” steriozii androgenici – anabolizanţi folosiţi pentru creşterea artificială a masei musculare. Nu o să vedeţi tineri cu muşchi pectorali bine dezvoltaţi ci cu „ţâţe”, fără gât, cu burtă şi cu chelie timpurie. Or, aceste fenomene ar putea face ca mai târziu să nu mai poată fi controlate iar cu timpul să asistăm neputincioşi la modificări genetice ireversibile.
Vă mai sugerez ceva domnule ministru, scoateţi din regulamentul şcolar, din programele de educaţie fizică, din nomeclatorul ministerului sănătăţii şi din normele metodologice de aplicare a acestora noţiunea de „scutit medical” la educaţie fizică. Este o măsură prin care aceşti elevi sunt „încadraţi” în rândul persoanelor cu handicap, şi în mod normal ar trebui să primească indemnizaţie. Indiferent de afecţiunile de care temporar sau permanent suferă un elev, activităţile pe care le desfăşoară la orele de educaţie fizică şi pe care profesorii de specialitate ştiu foarte bine să le diferenţieze, în funcţie de o serie de factori, nu trebuie să le dea acest statut. Mergeţi domnule ministru mai departe şi schimbaţi metoda de calcul al mediei generale de admitere în licee fiindcă, multe scutiri se fac şi datorită acestei tâmpenii care persistă de mai mulţi ani. De ce media de admitere la liceu, fie el cu profil real sau umanist trebuie să fie influenţată de media de la educaţie fizică, muzică, desen, religie sau purtare? Această măsură este aberantă şi cu regret trebuie să spun că provine tot de pe vremea ministeriatului doamnei Andronescu, din anul 2003! Prof. pensionar Eugen URSU, Alba Iulia.