Numele lunii Iulie este dedicat lui Caius Iulius Caesar, împăratul roman care a introdus calendarul iulian. În calendarul vechi Roman anul nou debuta la 1 martie, iulie era cea de-a cincea lună – Quintulis, apoi devenea în calendarul Iulian a șaptea lună a anului și una dintre cele șapte cu 31 de zile ca și în cel Gregorian. Grecii o numeau Hekatombaion, prima lună a anului Atenian după procesiunea/festivalul dedicat noului an, în onoarea zeului olimpian Apollo, fiind prima lună în creștere după solstițiu.
Conform tradiției populare românești luna iulie este denumită Cuptori, Cuptor, Coptori, adică o lună fierbinte numai bună pentru coacere. A doua lună de vară este marcată de coacerea roadelor pământului ca semn al belșugului, reprezentând împlinirea vieții prin lumină, căldură și fertilitate. Se crede că acum este sfârșitul verii când încep pregătirile pentru întâmpinarea toamnei.
Muncile specifice lunii iulie sunt legate de seceriș și prășitul porumbului, cositul fânului și al trifoiului – plante folosite în special pentru hrana animalelor de-a lungul întregului an.
Calendarul agrar în luna iulie prevede activități importante:
- începe secerișul;
- se sapă a doua oară cucuruzul;
- se seamănă spanac și varză a doua oară;
- se completează golurilor în culturile conopidă și gulii de toamnă;
- se seamănă fasole de gradină, salată și spanac pentru recoltare în septembrie-octombrie;
- se recoltează ceapa și usturoiul;
- se cosește pentru însilozare, când iarba e mai în floare;
- se fac lucrări de întreținere la toate culturile legumicole.
Calendarul pomi-viticol în luna iunie prevede activități importante:
- se fac tratamente fitosanitare împotriva manei, făinării și putregaiului viței de vie;
- continuă aranjarea proptelelor la pomii cu rodire abundentă;
- continuă legarea lăstarilor de viță de vie;
- continuă copilitul viilor → se înlătură drajonii/lăstarii, care sunt consumatori de substanțe hrănitoare;
- se menține solul afânat și curat de buruieni.
Calendarul apicol prevede ca activitate principală roitul stupilor, care se întinde funcție de zona geografică, între Rusalii, Sânpetru și Sânilie. Roitul sau nunta albinelor are drept rol fertilizarea mătcii și indică miezul verii. Se va preveni declanșarea furtișagului prin restrângerea cuibului și micșorarea urdinișului. Sânilie este denumit popular și Sfântul albinelor. În această zi, stuparii recoltau mierea de albine și dădeau rudelor și cunoscuților faguri de miere și câte un pahar de țuică.
În Calendarul pastoral, luna iulie este miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână.. La Sânilie se organizau în munți vestitele Nedei și Sânilii, urmare a faptului că aici sunt cele mai întinse pășuni alpine. În Retezat, Șureanu, Parâng, ținutul Dornelor, Apuseni și în munții Banatului, Nedeile se organizau la confluența plaiurilor – cărări, prin care satele din vale urcau la anumite date spre înălțimi. Nedeile au fost generatoare de târguri, cele mai cunoscute fiind Târgul-nedeie de pe Găina numit și Târgul de fete, Târgul-nedeie din Hălmagiu numit și Târgul de sărutat / nevestelor.
Majoritatea sărbătorilor și a obiceiurilor agrare sunt dedicate perioadei secerișului și a forțelor naturii care pot deveni potrivnice omului: furtuni, grindină, trăsnete, incendii, secetă. Mircea ELIADE explică cum în tradiția românească, obiceiurile de seceriș își au originea în credințele și ritualurile agrare, prin practicarea cărora omul primitiv căuta să stabilească o relație favorabilă între el și puterile sacre manifestate în recoltă, care să asigure generarea lor periodică.
Sunt tăiate spice și aduse acasă sub formă de mănunchi sau snop, iar apoi, în ultima fază, sub forma unui obiect ritual cunună, cruce, peană, buzdugan pentru a fi apărate de distrugere și probabil, pentru a se putea împărtăși din puterea lor și gospodăria. Jocul Cântecului Grâului este executat de secerători la gazdă, la poarta gospodăriei:
…Răsărit-a găinușa / Hai gazdă deschide ușa / C-am venit din deal acasă / Cu o cunună frumoasă / Ca să v-o punem pe masă / Să v-aducă belșug în casă…
Semne și previziuni meteorologice în tradiția populară pentru luna iulie:
- luna plină cu cerc la răsărit, vestește timp senin statornic;
- căldură mare vestește an mănos;
- dacă mușuroaiele furnicilor sunt înalte, va fi iarnă grea;
- pe cât de cald așa de frig va fi în februarie viitor;
- dacă plouă de Sânt-Ilie, va ploua 20 de zile;
- dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.
Vechiul zodiac românesc spune despre cel născut în luna iulie că va fi priceput de mari înțelegeri, iubitor de fapte bune, iar de meșteșuguri urâtor. Nu va iubi mâncare și multă băutură, iute la manie, înțelept, mândru și îndrăzneț. trăiește mulțumit cu ceea ce are și va fi mai mult sărac. Va suferi multe boli, va fi pismaș și nu va băga în seamă dreptatea, va fi tare în mâini, nu va scăpa de răni de arme, semn va avea sub brâu sau într-o parte. Omul născut în această zodie se va veseli mai mult în lucruri slabe, îi place somnul, e credincios, lesne se va îmbolnăvi și va trăi mult, tot într-o stare și într-o fire.