Ţara Moţilor, ştie orice român ce reprezintă în conştiinţa naţională a poporului român, însă e mai degrabă sursă de mândrie naţională, un loc comun patriotic, decât un spaţiu etnogeografic apreciat pentru frumuseţea şi specificitatea lui.
După ce fac apeluri patriotarde la simbolistica lui Avram Iancu şi Horea, Cloşca şi Crişan cu ocazia unor comemorări sau festivităţi, din memoria factorilor de decizie Ţara Moţilor dispare, interesul decidenţilor politici rămânând direct proporţional cu numărul de voturi. Dacă din păcate nu putem mări populaţia în zonă, putem încerca limitarea emigrării din zonă spre zone mai interesante economic prin dezvoltare economică locală.
Ce putem face atunci pentru zonă? Putem cere aleşilor locali, judeţeni şi parlamentarilor noştri implicare, le putem cere să facă alături de noi, de votanţii lor, eforturi pentru refacerea zonei, pentru reînnoirea zonei prin toate mijloacele administrative şi financiare la îndemână în acest moment. Situaţia politică instabilă din consiliul judeţean rezultată din ultimele alegeri locale, însă, nu ne dau nouă, moţilor, nici măcar o urmă de optimism privitor la o ameliorare a uitării administrative judeţene de care beneficiem.
De ce să nu trecem acum peste diferenţierile politice dintre primarii localităţilor din zonă, a intereselor lor divergente uneori, care au dus la alocări arbitrare de fonduri? De ce să nu ne unim, indiferent de partide, pentru a obţine mai mult de la Alba Iulia şi Bucureşti ?
Aproape fiecare locuitor al zonei a făcut un drum recent spre alte zone şi a putut constata că în timp ce în majoritatea ţării se repară şi se asfaltează şoselele, la noi în zonă starea drumului se deteriorează constant de vreo zece ani, fără nici o reparaţie majoră, sau mai rău, dacă s-au reparat anul acesta unele porţiuni rupte din şosele, acum 2-3 ani reparaţiile s-au făcut parcă în bătaie de joc, de ochii lumii, să ţină până la prima furtună, fără nici măcar o pojghiţă de asfalt nou. Cum să cerem turiştilor să revină în zonă dacă ei îşi rup maşinile pe drumurile din Apuseni?
Considerăm că refacerea la standarde europene a infrastructurii rutiere a zonei este primul şi cel mai urgent punct al oricărei agende de dezvoltare locală. S-au investit sume enorme într-un traseu montan cum este Transalpina, unde nu există mai nimic înafară de peisaj şi nu se dă un leu pentru Munţii Apuseni, care oferă, pe lângă peisaje şi obiective turistice unice ca Gheţarul de la Scărişoara, şi farmecul civilizaţiei montane! De ce? Pentru că nimeni n-a cerut, pentru că
nimeni nu făcut un proiect de dezvoltare zonală, pentru că nimeni nu a bătut insistent la uşile celor care pot ajuta sau decide!
Ţara Moţilor are un potenţial turism enorm dat de obiectivele naturale cunoscute dar şi de cele nepuse în valoare din cauza lipsei de interes dar mai ales de lipsa şoselelor sau starea lor deplorabilă.
Potenţialul mineritului în zonă nu mai trebuie explicat însă această bogăţie a zonei am cedat-o fără nici un protest Bucureştiului, care o tot tranzacţionează în beneficiul propriu, nu în beneficiul Ţării Moţilor sau a României. Putem contura o poziţie independentă luând în calcul beneficiile economice dar şi viitorul ecologic al zonei.
Trebuie scăzută, de asemenea, presiunea populaţiei locale asupra resurselor pădurilor montane, prin oferirea de alternative reale în turism şi agroturism prin educare locală, nu prin seminarii în Alba Iulia sau Bucureşti.
Se pot identifica strategii şi moduri de acţiune pentru valorificarea potenţialului de creştere economică a zonei, însă credem că e nevoie de acţiune concertată a localnicilor, care doresc să se implice, a reprezentanţilor aleşi, a celor îndrăgostiţi de Ţara Moţilor, a celor din zonă trăitori pe alte meleaguri.
Trebuie acţionat şi trebuie să ne organizăm fiindcă nimeni nu o să ne ajute, dacă noi, cei din zonă, nu cerem ajutor!
Dacă vrei ca Ţara Moţilor să devină ceea ce poate fi, alătură-te iniţiativei noastre.
Virgil Hantiu, moţ