UN TATĂ BOLNAV ÎN PRAGUL DEZNĂDEJDII: „Cer să mi se dea doar ce mi se cuvine: alocaţia copilului”

12 martie 2012 15:260 comments

Liviu Crişan are 41 de ani, este albaiulian, dar a locuit mulţi ani la Tg. Mureş. Viaţa a fost nemiloasă cu el şi un şir de necazuri i-au brăzdat anii. Suferă de inimă, motiv pentru care a fost nevoit să se pensioneze. În urmă cu câţiva ani a primit un aparat care îi ajută inima să funcţioneze. În plus, are Hepatita C, care îi provoacă alte neplăceri fizice (şi chletuieli financiare).
În octombrie 2011 a revenit la Alba Iulia cu speranţa că-şi va putea creşte copilul cât mai bine. Fiul său are 13 ani, fiind elev la Şcoala „Avram Iancu” din Alba Iulia. Liviu Crişan este un părinte singur, pentru că mama copilului a plecat de mulţi ani în Spania.
Problema este că din decembrie nu a mai primit alocaţia monoparentală de creştere a copilului (este vorba de 50 de lei lunar, nu sunt bani mulţi, dar pe cei doi îi ajută să supravieţuiască).
Pentru a rezolva problema a fost de câteva ori la Tg. Mureş, de unde i s-a spus că alocaţia a fost transferată la Alba Iulia. Degeaba.
Dispoziţia nr. 2521 datată în 9.01.2012 de Primăria Alba Iulia recunoaşte luarea în evidenţă a cazului, numai că Agenţia pentru Prestaţii Sociale Alba nu a reuşit să finalizeze transferul alocaţiei şi prin urmare banii sunt blocaţi pe undeva, de un calculator fără suflet.
„Cei de la Tg. Mureş mi-au spus că transferul alocaţiei a fost făcut. Dar când mă duc la Prestaţii Sociale Alba Iulia o doamnă îmi spune: „Ce crezi tu? Că eşti singurul cu probleme?”. Cei de la Alba Iulia ar putea lua legătura cu dl. Cantemir de la Tg. Mureş pentru a vedea că transferul a fost făcut: transfer electronic, care ar trebui să se facă repede, aproape pe loc. Am făcut dosar să vadă că băiatul e şcolarizat la Şcoala „Avram Iancu” Alba Iulia, un dosar cu toate actele necesare, dar degeaba. Transferul alocaţiei monoparentale pentru creştera copilului s-a făcut, dar banii de alocaţie întârzie”, ne-a declarat Liviu Crişan.
„Am Hepatită C, dar nu mă pot trata pentru că nu am bani. Cât trăiesc, trăiesc. Vitaminele costă un milion pe lună, nu mai vorbesc de ceaiuri şi alte lucruri… Nu vreau nimic din milă. Vreau să mi se dea ceea ce mi se cuvine: alocaţia copilului”.
l Iulian Brok

Leave a Reply


WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com