Unirea de la 1859 a fost anunţată de activitatea unionistă anterioară din cele două principate româneşti, Moldova şi Muntenia. Primele semne au fost încă anii revoluţiei paşoptiste: domnitorul muntean Gheorghe Bibescu a făcut un gest de un simbolism major, desfiinţând vama dintre cele două principate.
Putem spune că unirea s-a făcut treptat, cu paşi mici, cu aşteptări, cu piedici puse. Visul unirii românilor venea de la unirea făcută de Mihai Viteazul, dar în secolul XIX tema aceasta a revenit mai în contextul în care naţiunile europene se trezeau la viaţă.
Unirea din 1859 a fost pregătită de o clasă politică luptătoare, conştientă de posibilităţile pe care le are doar o naţiune întregită şi care a speculat la maxim situaţia conflictuală dintre marile puteri (Austria, Rusia, Anglia, Franţa, Turcia). Propaganda unionistă a fost deosebit de activă, atât în marile capitale occidentale, dar şi acasă, în principate.
Tensiunile dintre puterile europene au favorizat intensificarea acţiunilor unioniste din cele două principate. Puterile acceptau o formă diluată a unirii celor două principate, în sensul că Moldova şi Muntenia îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii Otomane şii sub protecţia celor şapte puteri. Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare având instituţii proprii, domni separaţi, parlamente separate. Instituţii comune erau Comisia Centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, armata etc.
În aceste condiţii febrile a avut loc alegerea domnului în Moldova: la 5/17 ianuarie liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, ofiţer în armata moldoveană. Unioniştii de la Bucureşti au decis alegerea aceluiaşi domn şi în Muntenia. Chiar dacă erau slab reprezentanţi în Adunarea electivă, opinia publică era majoritar favorabilă unirii. Astfel, la 24 ianuarie, la propunerea deputatului Vasile Boerescu, sub presiunea celor 30.000 de oameni din stradă, Adunarea a decis alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei.
Au urmat ani grei, în care s-au unificat instituţii, în care s-a muncit mult pentru recunoaşterea internaţională a unirii celor două principate româneşti. În anul 1866, prin aducerea la conducerea ţării a principelui german Carol de Hohenzollern recunoaşterea unirii avea să fie consolidată.
*Prefectura Alba, Consiliul Judeţean şi Primăria Alba Iulia vor marca împlinirea a 154 de ani de la Unirea Principatelor printr-un eveniment care va avea loc la Sala Unirii (ora 10.00) şi printr-un spectacol folcloric (ora 18.00, la Casa de Cultură a Studenţilor).
Iulian Brok