Lorena Oprean ne propune o poveste bilingvă intitulată „Cristalinda şi vrăjitorul cel malefic” (Crystalinda and the Evil Sorcerer), cartea fiind editată de Editura ALTIP din Alba Iulia în 2012, cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba, prin Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba. Traducerea şi adaptarea în limba engleză aparţin autoarei, iar ilustraţiile poveştii au fost realizate de prof. Ioana Raica.
Este povestea unei vrăjitoare tinere şi frumoase şi a unui vrăjitor puternic, bogat şi malefic, care descoperă magia iubirii, renunţând pentru totdeauna la puterile lor de vrăjitori.
Iubirea învinge în povestea despre vrăjitoarea Cristalinda din pădurea fermecată, care ştia o mulţime de incantaţii, vrăji şi poţiuni, dar avea, totuşi, ceva vulnerabil: o amuletă de cristal purtată la gât, de care nu se despărţea niciodată. În această amuletă erau concentrate puterile ei magice, de aceea vrăjitoarea se temea să fie văzută de oameni, se asigurase de o pază puternică, alegând să-şi ducă traiul într-o pădure vrăjită, invizibilă pentru muritori.
Vrăjitorul încearcă să o răpească pe Cristalinda, dar fără succes. Atunci, prin magie, trimite un fluture gingaş să spioneze, să afle secretul ei. Descoperă, astfel, existenţa amuletei şi preschimbă pe un slujitor de-al său într-un ghiocel plăpând, cu parfum suav, pe care-l aşază chiar în pădurea Cristalindei. Mireasma acestei flori delicate o adoarme pe fată, iar vrăjitorul îi ia amuleta, răpind-o şi pe ea. Astfel, Cristalinda ajunge la castelul vrăjitorului bogat şi malefic, aflat în interiorul unui vulcan. Ea îşi pierde puterile, rămâne doar cu frumuseţea sa nemaiîntâlnită. Dar vrăjitorul nu reuşeşte să cucerească inima rece a fetei, cu toate darurile scumpe pe care i le pune la picioare: diamante, animale, flori, păduri, creaturi magice, slugi, chiar nemurirea… Nici chiar sfetnicul lui cel bătrân şi înţelept nu reuşeşte să-l ajute. Atunci vrăjitorul decide să-i înapoieze Cristalindei amuleta de cristal, cu riscul de a rămâne singur, condamnat la o suferinţă eternă.
Fata se întoarce la pădurea ei vrăjită, părăsindu-l pe vrăjitor, care rămâne fără puteri, suferinţa lui sufletească transformându-se în curând într-o boală incurabilă.
Dar totul se schimbă când în pădurea fetei răsare ca prin minune un alt ghiocel plăpând care începe să plângă. Cristalinda ia o lacrimă, iar printr-o vrajă îl vede pe fostul vrăjitor pe patul morţii, inima i se despietreşte şi ia hotărârea să se întoarcă la el.
Fata îşi distruge amuleta, pierzându-şi, astfel, puterile magice, dar descoperă puterea iubirii, fericirea.
Aşa cum spune autoarea: „Dar nu este nimic mai minunat şi mai magic decât puterea iubirii”.
Cei doi se căsătoresc, fac o nuntă ca-n poveşti, la care invită pe toată lumea şi trăiesc fericiţi mulţi ani împreună.
Cartea este completată de o serie de jocuri didactice atractive pentru ,,micii vrăjitori”: două jocuri de descoperire de litere şi cuvinte în limba engleză, un labirint, o integramă şi un joc creativ de confecţionare a coifului magic pentru a participa la nunta Cristalindei.
Lorena Oprean scrie poezii în note vesele, ca nişte parabole sau fabule, a scris şi o comedie în 2 acte, intitulată: „Buget de austeritate în spitalul Doamne fereşte!”, publicată în revista „Acasă”, nr. 1 şi 2, din ianuarie-iunie 2009. Sunt convinsă că autoarea va pregăti noi surprize pentru micii şi marii cititori. O felicit şi îi doresc succes în activitatea literară.
*Povestea Cristalindei a fost lansată public în 6 decembrie, de Sf. Nicolae, la Galeria Municipală de Artă în prezenţa unui public inimos