Sunt 42. Stau frumos aranjate ca într-o horă, o horă a primăverii, care anul acesta chiar că se lasă aşteptată, a bucuriei şi frumosului.
Le-am ascultat „bârfele”, laudele, că eu sunt mai expresivă, ba eu am rama mai frumoasă, că eu am locul potrivit în horă, ce mai „bârfe” de… tablouri.
Păi la ce v-aţi aşteptat?
Şi apoi toate o venerează pe făuritoarea lor, pe realizatoarea lor ca şi capodopere, pe Marieta Constantin.
Sunt mândre de ea, i-au acceptat toate mofturile la culoare, la subiect, la rame, că doar ar fi putut comenta ceva?
Ramâneau acasă, nevăzute de ochii lumii, că aşa s-a întâmplat cu celelealte 70 care au rămas acasă, dar putem spune că nu au fost total „pregătite” de a ieşi în lume, sunt mai ruşinoase, deh!
Marieta a venit de acasă cu emoţii, care le-a mai dat în cap cu un extraveral, dar la văzul atâtor prieteni, şi e ciudat câţi prieteni aduni într-o viaţă, şi care-ţi demonstrează prietenia lor chiar atunci când ai nevoie.
Sala Gheorghe Maniu a centrului Cultural „Lucian Blaga” din Sebeş a fost arhiplină, CHAPEAU! celor care si-au lăsat treburile deoparte şi au venit la această expoziţie a Marietei Constantin, căci despre expoziţia ei citiţi acum, care a fost organizătă de Asociaţia ARTTRAD Valea Frumoasei, în colaborare cu Consilul Local Sebeş, Primăria Municipiului Sebeş, Centrul Cultural „Lucian Blaga” şi având colaborator Organizaţia Femeilor Social-Democrate din Sebeş.
Toţi cei prezenţi la vernisaj ar fi avut ce spune, chiar dacă nu au oratoria în sânge, la văzul lucrărilor spuneai doar… adevărul, dar ai rămas fară vorbe privind lucrările doamnei.
Dar totuşi s-a vorbit mult, a vorbit Ion Dumitrel, Traian Mârza, Daniela Floroian, Cornelia Postescu, Liliana-Marioara Mihacea, Iosif Cibu, Constantin Şalapi, Nelu Fulea, Dori Susan şi, nu în ultimul rând, cu emoţiile-n ochi, şi Marieta Constantin, care la sfârşit a dansat cu cel cu care a semnat un contract pe viaţă, soţul dânsei, Alexandru, pe care eu personal, rar l-am văzut zâmbind. Dar de această dată, a avut în colţul gurii, ştiţi, zâmbetul acela, gen: vă plac? Nevastă-mea le-a făcut!
Şi să ştiţi că viaţa lângă un artist, nu-i aşa de uşoară, trebuie să-i înţelegi, să-i accepţi cu toanele, cu ideile lor, ce mai în patru cuvinte: să le dai pace. Şi mai ales să nu-i deranjezi nici măcar cu întrebarea: avem ceva de mâncare?
La expoziţie a fost prezentă o mână de copii, 3 perechi, care au dansat. Dar nu dans din acela de toate zilele, ci din acela de clasă, cu ţinute bine alese, cu muzică adecvată. Sunt copiii pregătiți de Ema Şalapi, de la Centrul Cultural Lucian Blaga.
Reverenţă facem noi, în faţa voastră!
Au cântat apoi Sărăcuţ Ioan la chitară, de la Centrul de Cultură Augustin Bena din Alba Iulia şi Corina Corpodean, tot la chitară.
Lumea s-a simţit bine, zicem noi, au servit prăjiturele realizate de Alexandra Faur, iar la intrarea în sală au fost aşteptaţi, ca la orice eveniment de clasă, cu o cupă de şampanie.
Deşi afară ploua cu găleata, în sală a fost ca o zi de vară, călduroasă, însorită, după care toţi tânjim acum…
S-a aplaudat, s-au depănat amintiri, căci mulţi din vizitatori au fost colegii d-nei de la Ciserom, ei ce vremuri…
Şi la final?
Impresiile bune sau rele (a avut cineva curajul sau motivul de a avea ?) au rămas aşternute în caietul de impresii, caiet care-i va reaminti peste ani ce s-a întâmplat pe 3 aprile 2013, într-o după amiază ploioasă de primăvară, iar fotografiile făcute atunci, îi vor smulge de multe ori expresia: cum şi icsulescu şi icsuleasca au fost? Nu i-am văzut. Păi normal, la emoţiile ce le-a avut, Florin Piersic să fi venit, că nu-şi dădea seama.
Apoi lumea a plecat… au rămas buchetele de flori care aşteptau îmbrăţişarea Marietei, care a fost ajutată de cele două nepoate dragi SUFLETULUI ei, Anda şi Aris, cu ale lor mamă Ioana şi al lor tată, Ionel, după cum îi place dumneaei să-i spună (nu de alta, dar noi îl ştim de John).
Au rămas câteva tablouri, în holul centrului cultural, care pot fi admirate de doritori. Lumina s-a stins, uşile s-au închis, şi au rămas 15 tablouri la bărfă. Ce zic ele? Acum nu mai ştiu, căci s-a închis uşa în urma mea, dar sunt sigură că nu-şi mai încap în „ramă” de mândrie, c-a fost prezentă atâta lume să le admire, să le aprecieze, dar ele ştiu, că n-ar fie existat dacă nu era ea, MARIETA CONSTANTIN. Atât!
S-auzim de bine!
Mariana Susan