O recentă vizită de documentare la Roma, capitala de pe cele 7 coline, mi-a prilejuit reîntâlnirea cu multe din vestigiile centrului lumii antice păstrate şi conservate la tot pasul. Monumente, edificii publice, thermae, temple, pieţe, edificii de spectacole (Circus Maximus, Colosseum), necropolele (Castel San Angelo – locul de veci al împăratului Hadrian, ori celebra Via Appia cu catacombele sale), la care se adaugă desigur vestitele domuri şi catedrale în frunte cu celebra San Pietro, mi-au amintit de istoria unui imperiu care în deplasările lui spre Peninsula Balcanică a înglobat în fruntariile sale şi teritoriul regatului dac (Columna din Forul lui Traian este dovadă în acest sens).
Nu puteam să ratez o vizită la Accademia di Romania, instituţie ce şi-a aniversat în anul 2012 nouă decenii de la înfiinţare. Eram în clădirea din Valle Giulia la 10 ani după o primă şedere aici şi m-am bucurat de revederea cu prof. univ. Mihai Bărbulescu, membru corespondent al Academiei Române, dascăl la Alma Mater Napocensis care continuă prin directoratul său „roman” (început în anul 2008) opera marilor săi înaintaşi (Vasile Pârvan, Emil Panaitescu, Marian Papahagi, Zoe Dumitrescu Buşulenga) în fruntea acestui for cultural şi ştiinţific, pus la îndemâna tinerilor studioşi români din domeniul umanismului şi a artelor plastice veniţi aici să-şi aprofundeze cunoştinţele în meseria pentru care s-au pregătit în anii studenţiei.
Cu amabilitatea care îl caracterizează (ne cunoaştem din anii studenţiei cumune în Clujul universitar şi apoi prin meseria de arheolog pe care o practicăm de decenii), profesorul Bărbulescu ne-a primit în biroul domniei sale, conducându-ne în continuare prin clădirea şi curtea aflate în plin proces de reparaţii. Am avut prilejul să revăd în curtea interioară fontana cu creaţia „Pan” a lui Dimitrie Paciurea, iar în parcul dinspre Viale delle Belle Arti, busturile lui Decebal, Mihai Eminescu (autor Oscar Han) şi mult discutata statuie-nud (!) a împăratului Traian a lui Vasile Gorduz (1931-2008) expusă aici, apoi la Sevilla, nu departe de Santiponce, oraşul natal al cuceritorului Daciei, şi în fine pe scările de la intrarea în Muzeul Naţional de Istorie a României de la Bucureşti când a stârnit nenumărate discuţii mai mult sau mai puţin apropiate de critica de artă.
Am fost invitat apoi în Sălile Bibliotecii (cea mai bogată bibliotecă românească din străinătate). Aici, atenţia mi-a fost atrasă de un stindard al Uniunii de Istorie şi Artă de la Roma cu care o delegaţie italiană a făcut în anul 1921 o excursie în România, oferind oraşului Cluj o replică în bronz a celebrei statui Lupa Capitolina. În anii ce vor urma în alte oraşe vor apărea alte replici ale acestui adevărat „signum originis”.
Coincidenţa a făcut ca în timpul prezenţei noastre la Roma să participăm ca invitaţi la o întâlnire ştiinţifică Italia-România menită să continue tradiţiile manifestărilor de ţinută academică a Şcolii Romane din capitala Italiei.
Printre cei care au ţinut comunicări am avut surpriza să-i revăd şi să schimbăm câteva opinii pe acad. I.A. Pop, rectorul Almei Mater Napocensis cu o intervenţie despre Latinitatea în conştiinţa românilor, apoi pe profesorul italienist Ştefan Damian (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca): Roma la călători români din veacul al XVIII-lea în Italia, M. Bărbulescu, Şt. Damian „Lupa capitolina în România”, iar din partea italiană, E. Silverio „La ragione di un incontro di studi”, dr. Giuseppina Pisani Sartorio, director al Uniunii de Istorie şi Arte care a prezentat o comunicare despre expoziţia arheologică din 1911 şi voiajul Uniunii în România (vezi Lupa capitolina la Cluj).
Zile la Roma cu monumentele sale, cu patrimoniul său universal, dar şi activitatea Accademiei di Romania recunoscută pe plan internaţional sunt motive pentru care sunt dator să mulţumesc Consiliului Judeţean Alba, cel care a facilitat prezenţa noastră în urbea lui Romulus.
Dr. Vasile Moga