Joc de înger şi copil este o carte în care muzica şi culoarea valsează discret peste anotimpuri. Daniela Ghigeanu rămâne constantă crezului său şi stârneşte pe cei mici la visare şi joc, la cântec de iarnă şi miracol de iarnă, îi cheamă la colind şi le arată frumuseţea ascunsă a lumii, ori taina dintr-o sămânţă. Deşi volumul este unul destinat copiilor, temele, ideile, colindul se pot aplica şi oamenilor mari. Vin clipe în care aşteptăm sărbătorile de iarnă sau primăvara, ori colindătorii sau ninsorile eterne.
Citind poeziile descoperi delicateţea copilăriei, tandreţea florilor, muzica din cuvinte care se leagă prin mii de secrete…
Îngânarea ciocârliei, frica puiului de rândunică, noapte cioplită din fulgii de nea, zbor cu aripi de nea, norii care înşiră un semn de întrebare, culesul strugurilor în vie prin jocul luminii, cocorii speriaţi de vântul alungat de ploi, liniştea care coboară în sate cu ocazia sărbătorilor de iarnă repetând miracolul naşterii Mântuitorului, sania de argint pe care soseşte în fiecare an Moş Crăciun, jocul stelelor pe cer în gerul de decembrie, un om de zăpadă trist, dorul de iarnă, toate par a fi dor de mireasă îmbrăcată în alb; învierea dintr-o sămânţă, un pui de pasăre albastră stingher într-o lume unde pădurile îşi adună averea din tăceri…
Iată, câteva din lecţiile, din ideile care sunt încrustate în aceste poezii scrise în stil clasic, amintind de poezia lui Coşbuc sau de poezia populară dar făcând un salt prin anotimpurile lumii…
„Grădina sibiană” aduce cumva a rai din care copiii au fost izgoniţi de viaţă, e locul pierdut al copilăriei, locul unde fluturii se aleargă, mereu copilăroşi, locul unde copiii ascundeau fructele în sân şi leagănul copilăriei pendula între o lume şi alta…
În acest joc de înger şi copil e o taină, taina celor care stau în partea frumoasă a universului, se lasă legănaţi de braţele nevăzute ale lui Dumnezeu, e comunitatea celor care nu şi-au pierdut copilăria…
Chiar şi omul de zăpadă are personalitatea lui, e personajul principal în teatrul iernii, cel care cheamă la joacă, dornic de compania copiilor, a motanului jucăuş, pregătit să-nveţe bunele maniere de la copiii cuminţi…
Preluând imaginea mirifică a copilăriei chiar din versurile cărţii, putem face observaţia necesară: să nu ne pierdem copilăria şi să rămânem mai frumoşi, având romanţe pe buze…
„E veştedă pădurea de mesteceni,/ Se oglindesc în apă plopii gemeni,/ O luntre îşi îngână iar romanţa,/ Îşi ţese văluri gingaşe speranţa…/” („Observaţie”).
Titlul volumului are o clară trimitere spre altceva: jocul e al copilului, e jocul îngerului, poeta foloseşte singularul, individualizând posibilitatea relaţiei dintre om şi cer, dintre copil şi îngerul său care îşi desface aripile în gerul sărbătorilor de iarnă…
Prin acest volum dedicat copiilor Daniela Ghigeanu redă speranţa şi celor mari: raiul e locul unde ne putem reîntoarce…
Constantin Stancu
Decembrie, 2012