Febril şi proteic, aşa cum îl ştim de vreme bună, cunoscutul scriitor albaiulian Gheorghe Jurcă, autor a circa 50 de volume, oferă cititorilor săi trei cărţi de proză: „Un cocor zboară spre asfinţit”, „Despre nefericire numai de bine” şi „Alba Iulia este cel mai frumos oraş din Austria”. Sunt trei cărţi diferite, trei genuri literare aparte în care autorul glisează cu egală uşurinţă, cu certă reuşită pe siajul atât de imens al literaturii.
Primul volum abordează un gen literar mai puţin utilizat astăzi, gen pe cale de a părăsi definitiv plaja literaturii, nu numai la noi, ci şi aiurea în lume – romanul epistolă, specie de care Gheorghe Jurcă se simte extrem de atras şi în plus creează o punte emoţională între cititor şi epistolele pline de candoare, de lirism, şi născoceşte totodată o atracţie între paginile cărţii pline de vivacitate, de fervoare, de exuberanţă, de frenezie, de o aură poetică şi lectorul, mai ales cel tânăr şi cu barierele sufletului deschis erosului, iubirii. Cartea se vrea o replică adusă dialogului sărac, uscat şi anost folosit în lumea internetului, a calculatoarelor care îşi pierde seva, culoarea sentimentelor, emoţiilor, care devine brusc sec, lipsit de empatie, de viaţă autentică.
În volumul „Despre nefericire numai de bine”, autorul încheie tetralogia „Memoriilor şi confesiunilor”, poate cel mai plin de seducţie segment al operei scriitorului în care autorul, posesorul, unei biografii şi a unei experienţe de viaţă sui-generis, descrie în bruioane, mici poeme în proză, evenimente, întâmplări, păţanii din terifianta sa copilărie, adolescenţă, tinereţe, trăite mai cu seamă în lumea, în universul satului de munte, pe care îl consideră o adevărată Arcadie, un olimp al copilăriei sale. Se remarcă forţa, capacitatea de a zugrăvi în culori emblematice natura cu evantaiul său felurit de expresii, de acuarelist al plaiurilor natale şi care au darul, calitatea de a prinde consistenţă, viaţă autentică sub pana tonică şi tonifiantă a scriitorului. Cele aproximativ 1.500 de pagini cât însumează cele 4 volume (din acest ciclu) compun o culegere de tablouri ale Cireşatei (alias Ciuruleasa, unde s-a născut scriitorul), de fapt al întregilor Munţi Apuseni.
De o factură aparte şi cu un titlu extrem de incitant este cel de-al treilea volum intitulat „Alba Iulia este cel mai frumos oraş din Austria”, a cărui semnificaţie este foarte uşor de decriptat. Edilii străvechiului municipiu vor să transforme Oraşul Marii Uniri într-o grădină de piatră de ev mediu, chiar dacă încearcă să-i dea prin arhitectură, materiale de construcţie o aură modernă, o grădină lipsită de vegetaţie, de clorofilă, prin care vor să ne ia aerul de la gură.
„Au tăiat într-un dezmăţ aproape toţi arborii seculari şi care aminteau de vremuri glorioase, încercând să coafeze trufaşa cetate habsburgică în tot arealul ei şi să şteargă de pe harta ilustrului loc unde s-a înfăptuit Unirea cea Mare tot ce este românesc, dacic, roman. Vom orbecăi încă nu ştiu câţi ani printre şanţuri şi ziduri absurde, abracadabrante, care ne transformă pe noi, albaiulienii în nişte auslanderi la noi acasă. Ce umilinţă, ce ruşine, Doamne! Cică se face totul pe bani europeni (dar vreun contabil ştie că toţi banii obişnuiţi prin Uniunea Europeană sunt cheltuiţi în arabescurile de piatră şi beton ale medievalei cetăţi. Cică vor să transforme oraşul Alba Iulia într-o capitală europeană a turismului, a culturii”, ne-a declarat Gheorghe Jurcă.
Deocamdată, n-am văzut picior de turist străin. Să dea Domnul ca autorul să nu aibă dreptate şi să ne trezim buluc cu străini admirând orgolioasa cetate stelară din oraşul cu nume de fecioară.
Cu alte cuvinte, vă semnalăm trei cărţi în care autorul albaiulian apare în trei ipostaze. Aşadar, vă îndemnăm să le citiţi şi să le evaluaţi ca atare.
Iulian Brok