O diplomă emisă de împaratul Carol VI de Habsburg în anul 1714

2 august 2012 17:3512 comments

Miercuri, 1 august, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a fost prezentat exponatul lunii august: este vorba de o diplomă emisă de împăratul Carol VI în anul 1714 (ca un reper temporar, 1714 este anul în care acelaşi Carol VI a început ridicarea Cetăţii bastionare de la Alba Iulia).
Despre diplomă, despre împăratul Carol VI, despre cel care a primit-o şi despre epoca respectivă a vorbit muzeograful Ana Dumitran:
„Compusă din 10 file de pergament, cusute pe mijloc cu un şnur din fire de aur de care a atârnat un sigiliu, astăzi pierdut, protejată de coperţi din carton îmbrăcate în catifea vişinie, această patentă imperială se remarcă prin fastul şi abundenţa decorului pictat, dar şi prin caracterul solemn al textului propriu-zis.
Documentul, emis la Viena în 30 august 1714 de împăratul Carol al VI-lea, în calitate de rege al Ungariei, este o diplomă de înnobilare prin care Francisc-Iosif Wurffel primeşte indigenatul şi predicatul de nobleţe de Reitterfeld, ca urmare a credincioaselor servicii făcute împăratului Iosif I în timpul războiului curuţilor şi ca angajat în serviciul contelui Lamberg, plenipotenţiarul împăratului Leopold I pe lângă Curia papală. Diploma a fost prezentată şi acceptată fără nici o împotrivire în adunarea generală a comitatului Pozsony (Bratislava, în Slovacia), ale cărei lucrări s-au desfăşurat în 21 martie 1715 în oraşul Senec, indicat în document în forma maghiară Szencs. Acest detaliu, notat pe ultima pagină scrisă a caietului, ne trimite spre teritoriul unde Francisc-Iosif Wurffel îşi avea reşedinţa. Legătura sa cu oraşul Szencs este afirmată, destul de explicit, şi de elementele componente ale blazonului care i-a fost acordat, în care se regăseşte de trei ori însemnul heraldic al oraşului: un leu rampant încoronat, cu coada despicată.
Conform uzanţei, blazonul este descris în cuprinsul diplomei, cu menţiunea că va fi amplasat de pictor la începutul textului, desigur dacă persoana înnobilată îşi permitea să plătească cheltuielile presupuse de o asemenea înfrumuseţare. Francisc-Iosif Wurffel se pare că a fost o persoană destul de bine înzestrată financiar, deoarece diploma sa conţine o miniatură în plină pagină şi încă trei pagini decorate cu chenare aurite, somptuoase, opulente chiar, în care sunt înscrise titlurile împăratului. Reprezentarea heraldică a fost şi ea îmbogăţită, scutul propriu-zis, realizat după descrierea din diplomă, fiind amplasat într-un cadru a cărui arhitectură sobră este foarte elegant pusă în valoare de aspectul luxuriant al draperiilor şi de prezenţa personajelor alegorice care animă scena: Arhanghelul Mihail şi zeiţa Atena, care au rolul unor tenanţii pentru scutul lui Francisc-Iosif Wurffel, şi doi putti, care susţin un ecuson cu imaginea simbolului imperial: acvila bicefală, între aripile căreia a fost aşezat portretul împăratului Carol VI, ale cărui însemne heraldice se află reprezentate în alte şase ecusoane, grupate câte trei de o parte şi de alta a celor doi putti.
Nu se cunosc alte informaţii despre Francisc-Iosif Wurffel de Reitterfeld. Nici despre descendenţii săi nu se ştie nimic. Există o singură menţiune despre un Reiter von Reitterfeld, care a fost ofiţer la o unitate militară din Transilvania. Probabil acesta a adus cu sine diploma şi a depus-o spre păstrare la o instituţie competentă din Alba Iulia, de unde, în împrejurări necunoscute, a ajuns în colecţia muzeului de antichităţi întemeiat în 1888 (n.a. – de către colecţionarul, istoricul şi arheologul Bela Cserni).
Pe a doua filă, sub chenar, în partea dreaptă, se află menţiunea Expedi[tor] Joannes Timon a Schmerhoff. Formula îl indică pe „cel care a executat comanda”, Joannes Timon, secretarul Cancelariei Aulice a Ungariei. Cel mai probabil, acest demnitar nu a fost şi miniaturist, deoarece cancelaria imperială nu putea duce lipsă de personal specializat, iar redactarea unui asemenea text presupunea un efort deosebit şi o pregătire artistică îndelungată. Deci nu lui i se datorează execuţia propriu-zisă a decorului pictat şi a scrierii, dar prezenţa numelui său în acel loc, unde de obicei semnează artiştii, nu a putut fi explicată”.
În secolul al XVIII-lea, miniatura de pe o diplomă putea costa circa 40 de florini, adică vreo 5 boi. Diploma de faţă, având 10 pagini de pergament (nu una cum se obişnuia la diplomele de înnobilare), având o asemenea miniatură, 3 pagini ornamentate, anumite înscrisuri cu aur, coperţi cartonate şi îmbrăcate în catifea (plus sigiliu, care s-a pierdut), toate acestea îi fac pe specialişti să creadă că diploma a fost una specială şi foarte scumpă pentru acele vremuri.

Iulian Brok

Leave a Reply


WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com