Ştefan Cătălin Topliceanu din judeţul Vaslui, premiat de ziarul Informaţia la Festivalul Lucian Blaga

5 iunie 2013 14:150 comments

Blaga sidÎn cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga” 2013 de la Sebeş-Lancrăm, ziarul Informaţia de Alba a acordat un premiu lui Ştefan Cătălin Topliceanu din judeţul Vaslui.
Selectăm câteva poezii scrise de acesta:

Aventură

Când cerul s-a vopsit în negru,
iar pe străzi timpul cădea în boabe albe de mărgăritar,
treceau, pe stradă, la braţ,
un bărbat negru cu o femeie albă.

în buzunarul femeii se afla o inimă neagră,
în pantalonii bărbatului bătea o inimă albă,
în decolteul femeii funcţiona un creier negru,
în portofelul bărbatului se afla o minte albă.

Au fost văzuţi în bătaia luminii albe a felinarelor,
mergând la braţ pe caldarâmul rece şi negru,
până când au dat colţul
şi-au intrat într-un apartament,
atunci timpul a devenit gri şi viu
şi-afară a-nceput să plouă cenuşiu.

Escotologie
îngerii ard frumoasele scrisori de dragoste
şi-aruncă mingile de foc în groapa
comună a pieptului meu,
iar eu îmi feresc ochii de filele fierbinţi
şi-mi încui trupul în coli A4
care iau foc şi mă ard,
care se agaţă de mine, mă aruncă-n iad,
spre gaura roşie ca o rană.

îngerii din hârtie scriu alte scrisori pe trupul meu,
iar eu îmi încălzesc mâinile la groapa de foc din piept
unde m-am lepădat de toate amintirile
ca un apostol de însuşi Hristos
şi-aştept iertarea şi vreau să mă încălzesc,
în timp ce îngerii îşi înfing stilourile şi cariocile
ca nişte suliţe în coastele mele
şi-mi este frig şi continuă să doară
trupu-mi păcătos ce nu mai vrea să moară.

Homucid
privesc copacii goi, căci frunzele-au căzut
ca nişte amintiri pierdute de demult
spinarea mi-e cuprinsă de un fior morbid
e frig şi-afară plouã cu sânge şi carbid.

pe blocuri şi pe stâlpi mor ciorile de foame
triste şi pãgâne, scot zgomote hilare,
ar vrea ca să mănânce, dar pe bulevard
nu circulă tramvaie, doar frunzele mai cad.

la un colţ de stradă clădirile cerşesc
un boţ de tencuială, un zid tineresc,
iar tinerii în puburi cu mâna se sărută
şi ochii pe sub haine din carne se înfruptă.

privindu-i în detaliu, îmi amintesc de tine
memoriile noastre se veştejesc în mine
bătrân sunt ca o frunzã, pe străzi am să m-afund
ca ciorile să-mi roadă cadavrul muribund.

Tags:

Leave a Reply


WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com