Volumul de poeme „Păcate inerente” al profesorului Grig Udrea, apărut la Editura Altip, în Alba Iulia, la sfârşitul anului 2012, vine ca o provocare inedită pentru cititor, atât prin conţinut, cât şi prin prezentarea grafică. Artistul plastic Nicolae Ispas a realizat coperta inspirată, culorile şi formele fiind sugestive („Semne creştine”), iar ilustraţiile din volum (grafica) aparţin unui grup de elevi din clasa a XI-a B de la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia.
Cartea surprinde prin mesajul ei psihanalitic, de reverie şi introspecţie, prin sondarea dimensiunilor profunde ale fiinţei, dar şi prin umorul fin, subtil, care reprezintă la autor o marcă a personalităţii, versurile ne vorbesc despre intuiţia, flerul şi pasiunea profesorului de matematică Grig Udrea pentru jocurile minţii, pentru logica matematică. Poetul scrie din perspectiva adultului care îşi caută rădăcinile, priveşte în matca propriei conştiinţe, pe firul ireversibil al timpului. Reveria este starea sa de spirit care-l conduce în acest proces de purificare de sine. Versurile curg ca şi apa Mureşului, în unde line, într-o geometrie perfectă, care suprapune în imaginaţie forme nebănuite în timp şi spaţiu. Gândul urmează acest traseu al memoriei, creând imagini vizuale complexe, anotimpurile se succed, parfumurile se întrepătrund, natura îşi interpretează propriile creaţii, din care nu lipsesc sunetele produse de valuri, vânturi, păsări şi frunze… Dar deasupra tuturor străluceşte credinţa, speranţa, Lumina care însufleţeşte creaţia poetului.
Chipul blând al femeii în diverse ipostaze, ca mamă, soţie sau învăţătoare, se configurează discret, fiind un izvor de inspiraţie pentru autor, izvor la care se întoarce deseori pentru a se regăsi, a se oglindi de-a lungul călătoriei sale prin viaţă: „Rătăcirea paşilor mei alunecă visând / Şi lacrimi cu aripi albe de înger se roagă: / Iartă-mă, Mamă!” (Mama-i izvorul meu). (…)
O altă perspectivă se conturează din versurile dedicate copiilor şi nepoţilor. Poetul se simte vrăjit de copii, fiind atras de jocurile lor inocente, trăind starea lor de fericire, de surpriză în faţa miracolelor, când fantezia creionează scenarii de poveste în sufletul curat: “Prin vraja sufletului inefabil / Te-ngenunchează încet în fericirea lor”. ( Copil matur).
„Ruga” este pentru poetul Grig Udrea ca un dialog sincer şi firesc cu Domnul, în care se resimte frământarea sufletului în propria sa căutare de adevăr şi de salvare, prins între corzile dualismului în drumul său spre Lumină, dimensiunea sacră interioară fiind capodopera vieţii sale, ca şi artizan: „Aş vrea să fiu / Un mare artist, / Iar opera mea să fii Tu./ Cu sufletul unealtă / Să cânt, să şlefuiesc şi să clădesc / În tine grandioasele piramide / Ale fericirii.” (Capodoperă).
Autorul este un visător care se joacă deopotrivă cu cifrele şi cu cuvintele, plămădind simboluri preţioase pentru sufletul cititorului de poezie. Un altfel de poem, ce se revelează treptat, prin nuanţe filosofice, într-o reverie a trăirilor sensibile… Poetul se plimbă prin livada poeziei sale cu nostalgie, dar şi cu speranţă, fascinat de ceea ce descoperă în sine şi în juru-i, de sinuoasele meandre ale versului său, care curge deodată cu iubirea matură spre noi orizonturi. Nobleţe şi simplitate înmănunchiate într-un condei, metafore surprinzătoare care radiază în scrisul profesorului poet Grig Udrea. Lirismul şi echilibrul versurilor patinează firesc pe oglinda poeziei sale, creând bolţi de lumină în imaginaţia cititorului…
Daniela Ghigeanu