CLIPA FATALĂ
Dramă în trei acte
Personaje:
Marchizul şi marchiza Brebenel, contele Parpalea, baronul Angheluţă, Majestatea Sa Regele Scoabă, curteni, paji, paharnici.
Actul I
O căruţă cu coviltir. Aici îşi are marchizul Brebenel reşedinţa de vară, toamnă, iarnă şi primăvară. Piesa începe cu un moment coregrafic interpretat de şase paparude sumar îmbrăcate, pe o melodie de Nelu Fulgerică. E dimineaţă.
Marchizul: O, blânda mea marchiză, mă doare capul rău
Am abuzat aseară de vermut şi trăscău
La cheful care-l dete Slavitul Pardaillan
Când s-antrunit la crâşmă măritul Său Divan.
De nu mă dreg c-o bere, voi fi tot abătut
Căci la stomac am gaze şi râgâi a vermut.
Marchiza:
Haolio, măi marchize, taci că nu şti ce-mi cei
Căci nu mai am sub fuste decât fo zece lei.
Marchizul (ameninţător):
Ai să-mi aduci o bere, de-ar fi să mergi în mâini
De nu, să moară mă-ta, am să te-arunc la câini.
Corul interpretează piesa “Cine de bărbat n-ascultă
Merită cafteală multă”
Marchiza iese înjurând de mamă, cortina cade de la mare înălţime.
Actul II
Acelaşi decor. În fundal se aude un ţăran hăulind cu jale aria „Cu grâul de la colectivă, nu mi-a ieşit nicio colivă”.
Reapare marchiza Brebenel.
Marchiza:
Te scoală, o, marchize, i- aproape ora zece,
Iată, ţi-aduc dejunul: trei mici şi-o bere rece.
Nu am găsit în drumu-mi nimica de furat,
N-am dat în bobi la nimeni, dar tot m-am descurcat.
Căci am vândut certificatul de proprietate ce-l aveam
Iar cu banii ce-au rămas ţi-am luat şi-o litră de salam.
Marchizul:
Să mor în puşcărie, sunt recunoscător
Ciordi-voi pentru tine un şampon Palme d’Or.
Hai, ia şi tu din bere, dar nu mult, că turbez,
De mici n-am trebuinţă că şi aşa sunt obez.
Apare contele Parpalea interpretând aria “In alba-neagra-s priceput
Mare maestru la barbut
Expert în a ciordi găini,
As în a fraieri străini”.
Marchizul:
Cu plecăciune, conte. De ce eşti abătut?
Te-a părăsit nevasta? Ai pierdut la barbut?
Contele:
Cum n-aş fi trist, marchize, când ieri l-au arestat
Pe Pardaillan cel falnic, al nostru împărat?
Cortina cade ca lovită în moalele capului cu un obiect contondent.
Actul III
Curtea Majestăţii Sale Regele Scoabă. Marchizi, marchize, duci, ducese, conţi, contese. Baronul Angheluţă tocmai povesteşte circumstanţele în care împăratul Pardaillan a fost arestat.
Bronul:
A fost de vise rele, să moară fraţii mei,
Se luptară străjerii de ziceai că sunt zmei.
Dar n-au putu să-l scape şi-acum e la răcoare
(către un paj)
Mai dă-mi un Johnny Walker, căci inima mă doare.
(continuă)
Şi acolo, la pârnaie, mi-a spus o santinelă ţipa c-o să devină
Nelson a lui Mandelă.
Corurile reunite murmură în surdină piesa „Haolio şi iarăşi vai,
Popor trist, noroc nu ai”
Baronul Angheluţă interpretează pe acest fundal aria „Tristeţea mă doboară,
Pe viaţă-s supărat,
Ca puii fără cloşcă, suntem fără împărat”.
Corul:
O, tu măreţe Scoabă, cu-nţelepciunea ta
Ajută-ne cu sfatu-ţi, şi noi te-om asculta.
M.S. Scoabă:
Popor plin de virtute, ascultă vorba mea
Voi fi mereu cu tine, orice s-ar întâmpla.
L-au arestat pe Tetea? Nu este cu bănat,
Voi fi de azi încolo şi Rege şi Împărat!
Cortina cade cu lacrimi de fericire în ochi.
