Andrei Postolache, consilier local la Iasi: Teleormanul primeste investitii in infrastructura cat cele 6 judete din Nord-Est la un loc
Un consilier local din Iaşi atrage un semnal de alarmă privind împărţirea neechitabilă a Bugetului de Stat.
În vârstă de 36 de ani, Andrei Postolache, liderul Partidului Pentru Iaşi, spune că judeţul lui Dragnea primeşte un buget pentru infrastructură cât jumătate din Moldova.
„Descentralizare!
Ar fi o gravă eroare să credem că batjocura bugetară la adresa Iașului și a Moldovei (și) de anul ăsta e o consecință a PSD-ului, și doar de am avea niște oameni cinstiți pe acolo ar fi altfel. Cinstea, corectitudinea, lucrurile pentru care protestăm zilele astea, sunt una, dar boala defavorizăriii sistematice a Moldovei e alta, și anume centralismul scăpat de sub control.
Teleormanul primește investiții în infrastructură cât cele 6 județe din Nord-Est la un loc. Autostrada Iași – Tg Mureș nu e pe nicăieri. 4% din bani pentru o regiune care are 20% din populația țării. Apropo, foarte mult primește și Timișul. Ce coincidențe.
Moldova nu are aproape pe nimeni în guvern. Iașul chiar pe nimeni. Parlamentarii de Moldova nu votează cu Moldova, votează cu ce le zice șeful de partid, pentru că avem un sistem electoral în care 95% din ceea ce te face parlamentar e pixul șefului de partid care te pune destul de sus pe listă, pentru că lumea votează sigle și liste, nu oameni, că așa e sistemul. Rezultatul e simplu: ești motivat să nu dai nici două cepe degerate pe județul care te-a votat, ci să-ți pese doar de șeful de partid care te va pune pe listă din nou în 2020.
Eu vreau să distrug centrul corupt al puterii prin ridicarea indivizilor liberi și a inițiativelor locale, aproape de comunitățile lor. Nu mai vreau să ajung niciodată să trăiesc în țara guvernelor formare în jurul unui jupân, adunați toți mai toți de pe o rază de 3 județe de pe unde o fi ăla.
Vreau ca orașul meu să se dezvolte și să își privească viitorul uitându-se direct la partenerii săi, naționali și internaționali, uitându-se în față, nu în sus către ministerul unei Servile Shhaideh sau a cui o fi la punga cu bani într-un moment oarecare, dând și noi din coate și sperând că poate pică ceva.
Vreau să nu mai trecem niciodată prin umilința de a ne bucura că avem un Fenechiu pe undeva pe la București, pentru că o cale mai demnă, mai clară și mai transparentă de a avea acces la resurse nu avem decât să ne punem speranța într-un penal că va aduce ceva și încoace.
Vreau să ne cheltuim banii cum ne trebuie nouă, nu să tot așteptăm ca niște indivizi care vin o dată pe an aici, pe 24 Ianuarie ca să ne mângâie pe creștet și să ne mulțumească pentru sacrificiile trecutului, să ajungă cumva, eu știu cum, magic probabil, să le pese de noi.
Centrul, atunci când a adunat prea mult, e incapabil să privească restul altfel decât „provincia” sau „teritoriul”, chiar și atunci e condus de oameni decenți. Cioloș nu a înțeles dezvoltarea regională a Moldovei, ne-a făcut rău prin legea strămutării forței de muncă.
Nu e o problemă doar de oameni, e o problemă de sistem, de 150 de ani de reflexe decizionale în circuit închis, între 2-3 palate, la câteva crâșme, între câțiva oameni.
Și dacă tot veni vorba, dacă mai aud pe cineva zicând „provincie” când se referă la țară, o sa-l pălmuiesc cu un hering ud.
M-am săturat să fim puși să alegem parlamentari parașutați pe liste asupra cărora nu avem niciun cuvânt de spus, bănicioi care nici prin gară la McDonalds nu o sa mai treacă pe aici și nu o să dea două cepe degerate pe soarta Iașului.
M-am săturat de aroganță, m-am săturat de birocrație, m-am săturat de „tre să vină decizia de la București”.
Doresc un Parlament care-și reprezintă oamenii și locurile de unde vin, nu găști care se duc acolo ca să-și apere șefii, anonomi care se ocupă cu ieșitul pe hol când le vorbește președintele.
Vreau ca taxele să rămână unde-s colectate. Nu mă interesează să se adune banii la Ministerul Dezvoltării care în “înțelepciunea” sa să-i distribuie an de an după cum o cânta Dragnea-ul zilei.
Vreau să împrăștii ministerele prin țară, și dacă o să zică cineva “da e greu de lucrat când nu-s toți aici lângă tine” o să-i zic “bine ai venit în lumea mea, unde totul e departe de noi”.
Asta vreau”.