În urma unor interpretări incorecte ale declarațiilor mele referitoare la situația politică din Ucraina,
doresc să fac următoarele precizări:
Am fost și rămân o susținătoare a Ucrainei în dorința ei de a semna Acordul de asociere cu UE
și, în acest sens, am avut nenumărate întâlniri cu parlamentari ucraineni, ocazie cu care mi-am
exprimat susținerea pentru opțiunea poporului ucrainean de a fi parte a UE.
Am condamnat agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, care încalcă toate normele de drept
internațional. Nu pot însă să nu remarc reacția palidă a comunității internaționale, generată de
actuala arhitectură de securitate globală. Am salutat măsurile propuse de Bruxelles împotriva
Rusiei, dar consider că Uniunea trebuie să devină un actor relevant în zonă.
În același timp, am remarcat o serie de greșeli făcute de puterea provizorie de la Kiev, și mă
refer la abrogarea legii ce acorda drepturi minorităților naționale de a-și folosi limba în mod
oficial. Această decizie a afectat inclusiv minoritatea română din Ucraina și a permis Rusiei să se
erijeze într-un protector al minorităților naționale din Ucraina. De altfel, am fost unul dintre primii
europarlamentari care a criticat ferm această decizie, prevăzând posibilele ei implicații și solicitând
autorităților de la Kiev să revină asupra ei.
Am susținut întotdeauna aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dar nu pot, într-
o analiză lucidă, să nu semnalez o serie de minusuri în politica noastră comună externă și de
apărare. De altfel, consider că, prea mult timp, conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia,
Osetia și Nagorno-Karabah au fost ignorate – am insistat asupra acestui lucru timp de ani de zile.
Este facil să ignorăm, și de această dată, prezența trupelor rusești în Transnistria și deciziile
autorităților separatiste de la Tiraspol de a solicita examinarea posibilității anexării Transnistriei
la Federația Rusă, în urma unui referendum. În acest context, dacă UE dorește susținerea
parcursului european al Republicii Moldova, trebuie să sprijine soluționarea conflictului
transnistrean cât mai rapid, pentru că altfel ar însemna că nu a învățat nimic din ceea ce s-a
întâmplat în Crimeea, unde într-un termen record regiunea a fost anexată Rusiei.
Orice răstălmăcire a declarațiilor mele nu are decât semnificația unei bătălii politice în context
electoral și este jenant ca oameni politici să se preteze la o răstălmăcire “în stil sovietic” a unor
analize a situației securitare din apropierea țării noastre. Ca membră a Parlamentului European din
partea României, vicepreședintă a Subcomisiei de Securitate și Apărare și membră a Comisiei de
Afaceri Externe, m-am pronunțat asupra unei situații care afectează situația securitară la granițele
Uniunii Europene. Cu atât mai mult cu cât o parte importantă a activității mele la Parlamentul
European a vizat conflictele înghețate din zona Europei de Est și a Caucazului.