Analizând evenimentele de pe scena vieţii politice din ultima perioadă în care bătălia decisivă s-a dat pentru obţinerea unui loc pe listele electorale, iar pentru greii partidului un loc eligibil, observăm că au existat şi o serie de naufragiaţi politici care nu şi-au mai găsit locul în barca propriului partid pe care au crezut-o un fel de „Arca lui Noe”. Şi uite aşa, după ce partidele s-au folosit de ei dar fără îndoială şi invers, uni au trebuit să alerge disperaţi pe „Calea lactee” a drumului deschis de partidul căutătorului Elodiei, măscăriciul care încearcă să ne convingă că este “Oracolul de la Maglavid“. Acum însă, după ce listele au fost definitivate şi campania electorală s-a declanşat, soldată deja cu victime omeneşti, au început să iasă la iveală şi isprăvile unora, multe dintre ele cunoscute mai demult, dar cu toate acestea, cei care reprezintă instituţiile statului abilitate să facă investigaţiile necesare şi să aplice legea n-au intervenit, aşteptând probabil comanda politică.
Comparând viaţa politică a zilelor noastre cu acea a anilor 30, din secolul trecut, când marele istoric şi om politic Nicolae Iorga scria un articol intitulat “O ţară în care nu te poţi compromite“, constatăm că migraţiei politică a rămas la fel, că fenomenul corupţiei se regăseşte şi astăzi, că populismul şi demagogia au rămas la modă ceea ce ne îndreptăţeşte să spunem că năravurile politicienilor nu s-au schimbat în bine, în ultima sută de ani. Dimpotrivă, s-au accentuat, în România de astăzi corupţia a devenit un sport naţional în care recordurile sunt doborâte de mai multe ori pe an. Şi cu toate că politicienii corupţi sunt cunoscuţi la scară naţională, sub pretextul prezumpţiei de nevinovăţie coroborat cu un politicianism desăvârşit şi o damagogie aproape perfectă, încearcă şi acum să se strecoare prin “Furcile caudine” ale alegerilor parlamentare. Dacă vor reuşi sau nu, dacă merită sau nu, depinde în cea mai mare parte de verticalitatea morală a celor care se prezintă la urne şi în egală măsură de numărul acelora. Mă tem totuşi că din cauza sărăciei unora asociată cu teama indusă la referendumul din iulie, cu amnezia promisiunilor făcute de cei care ne-au guvernat, cu nepăsarea şi indiferenţa celor care nu se simt afectaţi atâta timp cât lor le merge bine şi nu se prezintă la vot, nu vom reuşi să facem o evaluare corectă a clasei politice iar efectele tot noi le vom suporta, mai târziu. La toate acestea mai trebuie adăugată inventivitatea oamenilor politici şi posiblitatea ca uni chiar să-i creadă, încercând să-şi motiveze nerealizările pe seama crizei economice. Ba mai mult, mizând pe naivitatea altora şi posibilitatea de a le trage şi lor ţepe, mulţi candidaţi au început să practice “transhumanţa politică”. De fapt, este vorba de nişte dezertori politici portocalii care nu mai au curajul şi demnitatea să recunoască în faţa foştilor electori că au fost incompetenţi, că s-au interesat mai mult de propriile afaceri, că au jefuit ţara în lung şi-n lat în asociere cu bandele de mafioţi, iar acum, când simt că le-a sunat ceasul, încearcă să ne prostească motivând că schimbarea colegiului reprezintă un răspuns favorabil la invitaţia şi rugămintea noului electorat de a candida din partea lor. Aceşti oameni ţin cu tot dinadinsul să ne convingă că s-au născut ca să ne conducă iar acum, după spusele celor mai naivi dintre ei, că har domnului au cămara plină şi îi împing pe uni în faţă să ne spună că vor să-şi recupereze ţara. Daţi-le români ţara, daţi-le-o iar pe mâna lor numai să nu uitaţi că băuturile fine, „unguienturile” şi carnea de vită Kobe nu s-au terminat, că mai există genţi şi rochii de zeci de mii de euro cu care să vă râdă-n nas blondele care vor reuşi să vă prostească astupându-vă gura cu nişte pantofi confiscaţi de la cine ştie ce amărâţi care se luptă să supravieţuiască. Mai există şi maşini de zeci de mii de euro cu care ei şi beizadelele lor să vă sfideze atunci când trec pe lângă voi. Există încă vile şi case de vacanţă neterminate sau în plan de construcţie pentru nepoţii sau strănepoţii lor. Daţi-le ţara că încă mai sunt multe de furat.
Celor care încă nu s-au decis sau poate au uitat, le-aş sugera să-şi amintească promisiunile lui Emil Boc, care „striga” din vârful Feleacului că în prima zi de guvernare vor mări salariile profesorilor cu 5o%, că în 2012 pensia medie va fi de 400 euro iar salariul mediu de 700 de euro, că vor construi 1000 km de autostradă etc. Le-aş mai reaminti sloganul din 2004 „Să trăiţi bine” şi cât vor lupta pentru eradicarea corupţiei. Le-aş mai aminti îndemnul ca cei nemulţumiţi să plece în ţări străine. Toate promisiunile făcute au fost de fapt minciuni cu care au reuşit să ne păcălească
Atenţie deci, feriţi-vă de ei fiindcă de data aceasta sunt sinceri şi vă spun că ARD.
Lor şi celor ca ei, care au jefuit ţara, care şi-au batjocorit poporul de la pruncul din leagăn până la puţinii veterani de război care au mai rămas, le spun că va veni o vreme când şi ei vor da socoteală şi de aceea îi îndemn să mediteze la vechiul adagiu latin „ Memento mori” (adu-ţi aminte că vei muri).
Până atunci însă, toţi cei care vor binele acestei ţări să nu uite că pe 9 decembrie puterea este în mâinile lor, că le aparţine. Totul este să ştim cui o dăm.
Prof. pensionar Eugen URSU, Alba Iulia