Memoria unui învingător: George Iarosevici

18 martie 2013 15:500 comments

Interviu cu profesoara Maria Mărginean, renumită profesoară de violoncel la Liceul de Muzică din Alba Iulia şi la Cluj, autoarea unei monografii despre violoncelistul George Iarosevici.

-Doamna profesoară Maria Mărginean, ştiu că aţi publicat în urmă cu vreo 20 de ani la Editura Didactică şi Pedagogică (editura învăţământului românesc) primul manual de violoncel pentru cei mici, care umplea un gol în acest domeniu atât de lipsit de asemenea evenimente.
Mai ştim că aţi terminat Conservatorul clujean „Gheorghe Dima” cu nota 10 în toţi anii de studii, inclusiv examenul de licenţă. De asemenea ne-a trecut prin mâini două sau trei volume de poezii din cele aproape zece volume publicate în ultimii ani, după ce înainte de anul 1989 aţi fost printre câştigătorii Concursului de debut (în volum) la Editura Dacia din Cluj. La începutul lunii ianuarie aţi publicat un volum, un studiu monografic George Iarosevici) despre care mărturisim cu sinceritate că nu ştim prea multe lucruri. Ne-am bucura dacă aţi detalia puncte mai importante din biografia acestuia.
-De fapt trebuie să mărturisesc de la bun început că nu ne-am fi înhămat la o asemenea lucrare monografică dacă nu aş fi cunoscut-o pe una din fiicele maestrului, Anca Iarosevici, o excelentă profesoară de violoncel, care ne-a pus la dispoziţie un vast material documentar biobibliografic referitor la viaţa şi activitatea domnului profesor Iasorevici, trecut printr-o suită de întâmplări începând cu naşterea sa într-o familie de burghezi la 24 iunie 1910 în Rusia ţaristă, guvernământul Cherson. Tatăl lui George Iarosevici se trăgea din pământul sfânt al Basarabiei, judeţul Cetatea Albă. Era de profesie inginer tehnolog.
Mama lui Sofia, născută Kelepski, era o femeie casnică, întreprinzătoare, cu dragoste faţă de prunci, cu frică de Dumnezeu.
Tatăl său moare de tifos exantematic în anul 1920. Aveau doi copii, Alexandru şi George. După moartea tatălui începe adevărata biografie existenţială a viitorului mare violoncelist George Iarosevici, nevoit să se mute dintr-o localitate în alta cu mama sa pentru a supravieţui. Îi întâlnim la Odesa, Cetatea Albă, Berlin, Chişinău, Sibiu, Bucureşti…
Moartea mamei în 1937, căreia nu i-a putut asigura asistenţa medicală necesară, l-a adus într-o situaţie descumpănitoare.
Dar să ne întoarcem la şcolile prin care a trecut: Conservatorul din Odesa, cursul liceal de la Cetatea Albă, Şcoala de Muzică din Chişinău (1928-1929), Facultatea de Drept din Cluj (1930), Conservatorul din Leipzig (1933) unde obţine Diploma de Stat pentru specialitatea violoncel, secţia de pedagogie instrumentală. În 1934 acceptă postul de prim-violoncelist la Orchestra municipală din Sibiu, apoi va fi profesor la Conservatorul nou din Chişinău apoi va fi prim-violoncelist în Orchestra Batalionului de Gardă al Palatului Bucureşti, unde membrii acesteia au fost trataţi în mod scandalos”, cum avea să mărturisească el mai târziu.
Îl vom reîntâlni profesor de violoncel la Conservatorul de Stat şi Conservatorul Pro-Arte şi la Filarmonica din Bucureşti. Este cooptat ca membru al schimbului internaţional de artişti şi face mai multe turnee în ţări europene.
În 1938 se stabileşte la Sibiu, iar în 1939 obţine prin concurs postul de violoncelist la Orchestra Filarmonică din Bucureşti până în 1945, când e chemat la Conservatorul de Stat din Cluj.
Între 1936-1945 activează ca solist al posturilor româneşti de radio, se angajează la Opera de Stat din Cluj – concomitent cu conservatorul clujean –, apoi este înlăturat de la catedra de violoncel a Institutului de Arte Cluj (9149). Îi iau apărarea colegii, studenţii, mari compozitori, instrumentişti.
Un capitol important din viaţa lui s-a consumat în 1965 şi este legat de acordarea gradului superior de profesor la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj. Se căsătorise cu Mariana Iarosevici în 1942, o mare violoncelistă. Au avut 3 copii: Ioana, Anca şi Alexandru.

-Enumeraţi vă rog câteva din lucrările sale.
-Iată câteva: Metoda studiului şi a predării instrumentelor cu coarde; Curs pentru studenţii anului IV; Manual de violoncel pentru anul I de studii (1960); 47 studii şi melodii populare, cărora li se adaugă alte manuale, studii, contribuţii, zeci de articole în domeniu apărute în presa vremii, dar şi referate, conferinţe, comunicări.
Foarte importante sunt invenţiile şi inovaţiile sale, aparate pentru examinarea auzului muzical, dispozitive legate de degetaţie, arcuşe, instrumente muzicale de coarde pentru care a primit Certificate de Inventator ca nimeni altul.
A murit în 12 aprilie 1975 la Cluj-Napoca. A fost înmormântat în cimitirul central al oraşului.
George Iarosevici a fost o lume, o viaţă rostogolită peste bucurii, necazuri, tristeţi, iubiri. Zeci de publicaţii din România, din alte ţări, în română, germană, rusă, ucraineană, maghiară etc i-au ocrotit numele, opera, strădaniile, zeci de mari muzicieni ai lumii, compozitori, muzicologi, instrumentişti au scris elogios despre el. Vremea sublinează sutele de concerte, spectacole, programe, şezători culturale, recitaluri de violoncel la care a participat ca prim violoncelist .

-Dacă ar fi să faceţi o sinteză, cum aţi structura personalitatea maestrului, profesorului, instrumentistului?
-Un caracter profund, eminent, ce a stărbătut începutul de secol XX, mereu cu capul sus printre bucurii şi tristeţi, privaţiuni, depăşindu-le prin trudă, pasiune, dăruire, cinste şi omenie, prin felul în care instrumentul lui îndrăgit căuta însuşi dreptul la libertate al omului , idealurile, triumful umanismului, a fermităţii umane, opinii ce l-au însoţit toată viaţa. Un om minunat al timpului său, care-şi aşteaptă încă adevăraţii cercetători. Aş dori să subliniez colaborarea mea perfectă cu scriitorul Ion Mărginean, căruia îi mulţumesc călduros. De asemenea, mulţumesc Consiliului Judeţean pentru sprijinul financiar.

-Mulţumesc doamna profesoară şi felicit pe cei doi autori, Maria şi Ioan Mărginean.
-Eu vă mulţumesc!

Leave a Reply


WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com