Sfântul Mare Mucenic Dumitrie a fost fiul voievodului cetăţii Tesalonicului. El a fost botezat în taină şi tot în taină învăţa despre credinţa în Iisus Hristos, pentru că, în vremea aceea, era o cruntă prigoană împotriva creştinilor. Când a murit tatăl lui, Dimitrie a fost numit voievod în locul lui de către împăratul Maximian, fără să ştie însă că acesta e creştin. Când Maximian s-a întors biruitor dintr-un război, a poruncit serbări mari în cinstea zeilor care l-au ajutat. Numai Dumitrie nu a vrut să ridice ofrande zeilor, declarându-se creştin, drept pentru care a fost ţintuit în temniţă rece şi grea. Serbările păgâne au continuat şi un vandal de neam, Lie, cu chip înfricoşător, desfăta adunarea, ucigând oameni nevinovaţi, mai ales creştini. Un cunoscut de-al Sfântului Dumitrie, Nestor, n-a mai putut să rabde acel cumplit şi neîntemeiat măcel şi a vrut să-l răpună pe Lie. Aşa că a cerut permisiunea să îl viziteze pe Dumitrie şi i-a cerut binecuvântare şi sfat. La momentul luptei, Nestor a strigat, cu ochii spre cer: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!“.
De neînţeles pentru mulţi, Lie a căzut trântit la pământ de Nestor şi a murit pe loc. Împăratul, aflând că acest lucru a fost posibil după discuţia cu Dumitru, a trimis ostaşi în temniţă, ca să-l ucidă pe sfânt. Lui Nestor i s-a tăiat capul şi amândoi au ajuns în împărăţia lui Dumnezeu.
În eparhia Alba Iuliei, mai multe locaşuri de cult au hramul acestui mare sfânt, care a pătimit pentru Hristos la începutul veacului al IV-lea, un sfânt militar, protector al armatelor şi mare făcător de minuni.
Hram este astăzi la Mănăstirea de la Dumbrava, din judeţul Alba care îl are ca ocrotitor pe acest mare sfânt. Hram va fi şi la parohia Dealul Furcilor din Alba Iulia.
Tradiţii de Sfântul Dumitrie
În tradiţia noastră, se spune că, în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru (Sâmedru), se sfârşeşte vara păstorilor, începută la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Sâmedru este cel care desfrunzeşte pădurile pentru a-i aduna pe oameni la sărbătoarea recoltei.
Atenţi la ciclurile naturii şi ale vieţii lor, ţăranii au împărţit anul oierilor după praznicele celor doi sfinţi. Acum, toamna, ciobanii coboară şi se pregătesc pentru iarnă. Sfântul Dumitrie trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi la sărbătoarea recoltei, la focul lui Sâmedru, când se fac focuri mari sau se dau la vale roţi cu foc. În sate răsună chemarea „Hai la focul lui Sâmedru!”, căci iarna este deja descuiată şi, de acum, vremea se strică.
Ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se aşează o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă. În ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia şi din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate. Seara, bărbaţii scot tăciuni din vatră şi îi aruncă în livezi pentru ca anul următor să aducă o recoltă bogată de fructe.
În calendarul popular se serbează Moşii lui Sâmedru, cunoscuţi şi sub numele de Moşii de toamnă sau Moşii cei Mari, sâmbăta ce precede fiind cea mai mare Sâmbătă a morţilor de peste an. Aceasta este o datină deosebit de importantă în lumea satului românesc. Sărbătoarea Moşilor, sau simplu Moşii, este provenită din cultul arhaic al strămoşilor totemici, o temă frecventă în mitologia generală. Moşii se pare că îşi au originea încă din timpul geto-dacilor şi reprezintă de fapt o formă a cultului strămoşilor.
În eparhia Alba Iuliei, două mănăstiri au hramul acestui mare sfânt, care a pătimit pentru Hristos la începutul veacului al IV-lea. Mănăstirea de la Dumbrava, din judeţul Alba şi Mănăstirea de lângă Sighişoara, din judeţul Mureş îl au ca ocrotitor pe acest mare sfânt al Bisericii noastre. Hram va fi astăzi şi la parohia Dealul Furcilor din Alba Iulia.
Sfântul Dumitrie se bucură de o mare cinste în rândul poporului roman, peste 340.000 de români sărbătorindu-şi onomastica în această zi. Pe această cale, urăm tuturor persoanelor care poartă numele de Dimitrie, Dumitru sau derivate ale acestora, un sincer „La Mulţi Ani!”
Sorin Poparadu