Postul Paştilor, numit şi Păresimile sau Patruzecimea ori Postul Mare, este cel mai lung şi mai aspru dintre toate posturile de peste an. La începuturile creştinismului, catehumenii care urmau să primească Botezul la Sfintele Paşti ţineau post sever, Patruzecimea fiind rânduita totodată şi ca mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării Învierii Mântuitorului. Sfântul şi Marele Post ne aduce aminte însă, în mod special, de postul de patruzeci de zile pe care L-a ţinut Mântuitorul Iisus Hristos în pustie, înainte de începerea misiunii mesianice.
Postul Paştilor începe anul acesta la 18 martie şi se va încheia la 5 mai, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Marele Post tine şapte săptămâni şi este totodată cel mai vechi, mai lung şi mai important dintre posturile de peste an. Fiind un post aspru, nu se consuma peste, untdelemn, nu se bea vin. Biserica a rânduit dezlegare la untdelemn şi vin sâmbătă şi duminică, iar la peşte la praznicele Bunei Vestiri şi Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile).
Cuvântul Înalt Prea Sfinţitului Irineu Arhiepiscopul Alba Iuliei despre Postul Paştelui
Un scurt cuvânt despre marele post al Paştelui ne-a fost transmis de către IPS Irineu, arhiepiscopul Alba Iuliei.
„POSTUL MARE – TIMP DE PRIMENIRE SPIRITUALĂ
Moise s-a depărtat de popor şi, urcând pe Muntele Sinai, a postit 40 de zile pentru a primi teofania (arătarea lui Dumnezeu) şi Legea lui Dumnezeu (Decalogul). Şi noi, creştinii, trebuie să ne retragem în sine pentru a contempla pe Dumnezeu în patimi şi Înviere şi a primi Legea iubirii Sale gravată pe tablele de carne ale inimii. Cel Preaînalt ne grăieşte tainic: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 45, 10).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit 40 de zile în pustia Carantaniei, lângă Ierihon, pentru a ne arăta calea ridicării lui Adam cel căzut şi pentru a ne învăţa să ne cunoaştem limitele. Noi trebuie să-L imităm pe Domnul, ca să participăm deplin la patima Sa, spre a ne bucura apoi de Învierea Sa. Această participare se realizează prin biruirea celor trei păcate de căpetenie: lăcomia, desfrânarea şi mândria.
Postul Mare este socotit de către Sfântul Grigorie de Nazianz şi de către autorii Triodului drept pregătire în vederea morţii împreună cu Hristos şi a învierii noastre sufleteşti prin săvârşirea binelui. Deşi este o perioadă de asceză, de nevoinţă şi de abstinenţă, acest Post este un „rai duhovnicesc”, în care ne desfătăm de alese delicii dumnezeieşti şi ne învrednicim de primenire duhovnicească.
Haina luminoasă de la Botez este expresia Învierii cu Hristos, este expresia calităţii noastre de „fii ai Învierii” (Lc. 20, 36). Ea trebuie păstrată astfel ca să intrăm cu ea în Împărăţia Învierii. De aceea, în acest sezon liturgic, noi cântăm: „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am ca să intru în ea. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte”. Conştienţi de nobleţea creştină, să ne purificăm de zgura patimilor, pentru a recâştiga frumuseţea baptismală, pierdută prin păcat.
Postul cu folos duhovnicesc şi plăcut lui Dumnezeu este cel în timpul căruia postim nu numai cu gura, ci şi cu toate simţurile, stăpânindu-ne ochii, urechile, limba, mersul, râsul etc. Asceza Postului Mare are drept scop de a-i învăţa pe credincioşi să postească de lume şi să se elibereze de toate grijile pământeşti. Numai un post integral realizează curăţirea inimii noastre şi o pregăteşte pentru vizita Mirelui ceresc la sfârşitul Postului Mare.
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei”