Machiavelismul din viaţa politică românească evidenţiat încă din campania electorală a primelor alegeri libere postdecembriste, dintr-o zi de duminică – 20 mai – a anului 1990, cunoscută în calendarul creştin sub denumirea de “Duminica orbului”, zi în care se pare că Dumnezeu nu le-a deschis ochii tuturor românilor pentru a vota aşa cum trebuie, va rămâne sindromul incurabil pentru care nimeni şi niciodată nu va găsi antidotul necesar stopării acestui fenomen. Dornici să acumuleze capital politic cu care să se prezinte în campaniile electorale, politicienii sunt mai mult interesati de cantitatea actelor legislative adoptate şi mai puţin de calitatea acestora. Aşa s-a întâmplat cu multe legi inclusiv cu Legea Educatiei Naţionale, pe care, deşi majoritatea dintre ei dar şi cadrele didactice au contestat-o, Guvernul condus de “baby sitterul” Emil Boc, reprofilat de-a lungul timpului din cosaş sau cioplitor în lemn, în proaspăt vatman, şi-a asumat-o, iar acum, Ecaterina Andronescu începe să o cârpească pe ici, pe colo.
Luând probabil modelul de la Elena Udrea, care şi-a demonstrat abilităţile în privinţa croşetatului şi mai puţin pe cele referitoare la buna gestionare a banului public, în calitatea pe care a avut-o de ministru al Dezvoltării şi Turismului sau poate “plagiindu-l” pe fostul premier Emil Boc, pentru care tăierile de panglici la fiecare km. de autostradă deveniseră evenimente importante pe scena politică, doamna ministru Ecaterina Andronescu, pe care în decursul ministeriatelor domniei sale am criticat-o şi elogiat-o deopotrivă, după performanţa atinsă în acest mandat de a schimba mii de directori de şcoli s-a gândit că pentru depolitizarea învăţământului ar fi bine ca aceştia să fie aleşi de consiliile profesorale. Mă bucur că o idee pe care am semnalat-o de mult în presă, începe să prindă contur. Dacă ar fi făcut acest lucru înainte de schimbările menţionate şi dacă ar fi luat în calcul ca la alegerea directorilor să participe şi reprezentanţi ai elevilor şi ai părinţilor, ar fi fost întradevăr o măsură salutară.
În privinţa bacalaureatului profesional, mă tem că nu a făcut altceva decât să compromită noţiunea de bacalaureat, deoarece acestă măsură îndeamnă mai degrabă la automulţimire şi mai puţin la o muncă perseverentă. Din punctual meu de vedere soluţia ar fi fost ca după terminarea clasei a VIII-a elevii să se poată orienta spre o şcoală prefesională sau spre liceu. Ar fi fost o primă măsură de selectie a elevilor în privinţa capacităţilor intelectuale şi a opţiunilor. Dacă pentru cei care urmau liceul se organiza un bacalaureat diferenţiat coroborat cu subiecte a cărui grad de dificultate să fie de nivel mediu, procentul de promovabilitate ar fi fost undeva în jur de 85-90%. Or aşa, mulţi elevi sunt tentaţi să-şi aleagă calea cea mai uşoară. Este o incercare mascată şi neinspirată de a acoperii insuccesul elevilor la acest examen, din ultimi doi ani. Ce va spune doamna ministru, dacă “universităţi fantomă” vor primi şi candidaţi care au doar bacalareatul profesional luat?
Faptul că doamna Ecaterina Andronescu, de altfel o femeie remarcabilă, încearcă să corecteze “Legea Funeriu” având şi expertiza necesară în acest sens, cred că este un lucru foarte bun, numai că, n-ar fi rău dacă şi-ar revizui şi unele măsuri luate de domnia sa, pe care le-a recunoscut ca fiind greşite. Îi reamintesc faptul că în anul 2009 a “mutilat” educaţia fizică din licee. Încercând să se conformeze unei decizii europene care recomanda tuturor ţărilor membre să acorde acestui obiect cel puţin trei ore pe săptămână, domnia sa a redus numărul acestor ore la una singură. Măsura adoptată privind orele opţionale a fost un eşec total, motiv pentru care, va trebui să o corectze în cel mai scurt timp. Soluţia pe care i-am sugerat-o ar fi fost cea mai bună – trei ore în planul cadru dintre care una destinată exclusiv pentru practicarea jocurilor sportive. Ceea ce s-a făcut prin reducerea numarului acestor ore poate fi considerat un atentat la starea de sănătate a naţiunii, sau de ce nu, într-un viitor apropiat, la diminuarea rezultatele sportive ale României pe plan internaţional. De asemenea, să nu uite că din anul 1999 şi elevii din cls. a VIII-a au doar o singură oră de educaţie fizică pe săptămână, într-o perioadă cu profunde transformări morfo-fiziologice şi psihice ale elevilor, motiv pentru care cei avuţi recurg la forme de mişcare contracost. Or, dreptul la educaţie, inclusiv cea fizică, nu trebuie să devină doar apanajul celor avuţi. Toţi părinţii îşi doresc să aibă copii sănătoşi şi bine dezvoltaţi din punct de vedere fizic, potrivit vechiului dicton latin, a lui Iuvenal: “Mens sana in corpore sano“.
Prof. pensionar Eugen URSU, Alba Iulia