Mă surprinde plăcut grija pe care PNL Cugir o manifestă, acut, faţă de comunitatea şcolară din localitate. Supriza este cu atât mai mare cu cât, în ultima vreme, tăcerea liberală ascunde întotdeauna ceva.
O şcoală, de oriunde, există pentru că în comunitate sunt elevi care să o anime. Alături de ei sunt dascălii. Dacă, însă, se întâmplă ca numărul copiilor să nu mai justifice existenţa unei şcoli, administrativ se găsesc soluţii pentru şcolarizarea copiilor. Cauza acestei situaţii poate fi una singură: scăderea demografică. Căreia guvernul trebuie să îi găsească soluţii, e adevărat. Nu Ministerul Educaţiei este cel care generează politici demografice.
Când vine vorba să arunce cu noroi, pentru justificarea deciziei de comasare, PNL Cugir acuză Ministerul Educaţiei. Dacă, însă, trebuie să vină cu o justificare a deciziei administraţiei locale liberale, atunci e vorba despre scădere demografică. Cine este demagog, acum?
Nu poate fi vorba de depăşirea atribuţiilor în demersul meu, deoarece Secretarul de Stat nu se poate situa de o parte, sau de cealaltă. În cazul de faţă, pentru Secretarul de Stat există o singură parte: comunitatea şcolară. E cel puţin ciudată opţiunea PNL Cugir de a vedea părţi, şi nu întregul. Ar fi onest ca administraţia publică locală să recunoască faptul că Prefectura Alba a sesizat cu privire la inadvertenţe a două decizii ale consiliului local Cugir, legat de acest subiect. Rog membrii PNL Cugir să numească măcar o localitate din judeţul Alba, unde o hotărâre a Consiliului local, privind reţeaua şcolară, a creat o opoziţie atât de mare din partea comunităţii. Unde s-a mai întâmplat ca zeci de cadre didactice şi părinţi să îşi apere cu atâta înverşunare drepturile?
Şi pentru PNL Cugir, repetiţia rămâne mama învăţării. Aşa cum a fost comunicat public de nenumărate ori, Ministerul Educaţiei a demarat o consultare largă în întreaga ţară, care a generat implicarea a aproximativ 1.500 de cadre didactice din
toate judeţele, peste 40 de ONG-uri şi asociaţii profesionale, precum şi sindicatele. Din Alba, la scrierea metodologiilor au fost implicate aproape 50 de cadre didactice, unele dintre aceastea, din Cugir.
Domnilor şi doamnelor din PNL Cugir, e bine că aveţi şi întrebări, nu doar certitudini. În viaţa de zi cu zi, fiecare se întreabă şi îşi răspunde în felul său. Marele nostru noroc e că nu toată lumea este membru al unui partid politic, indiferent care, şi poate răspunde cu obiectivitate întrebărilor.
În ceea ce priveşte existenţa fondului de rezervă pentru salarii, fac o precizare suplimentară. Costul standard nu a apărut din neant. A rezultat ca urmare a unui amplu proiect de consultare cu experţi ai Băncii Mondiale. Ministerul Educaţiei beneficiază de consultanţă din partea Băncii Mondiale încă din 1994. Din 2004, finanţarea în sistem descentralizat a fost pilotată în 8 judeţe, cu sprijinul constant al Băncii Mondiale. Un pas important în pilotare a fost făcut de ministrul liberal al educaţiei, Cristian Adomniţei, care a şi introdus conceptul finanţării/ elev în proiectul de lege elaborat în 2007. Mai târziu, tot Banca Mondială a fost cea care a propus Ministerului Educaţiei instituirea fondului de rezervă, cu o unică destinaţie: rectificare pentru asigurarea plăţii salariilor, incluse în costul standard.
Cum, ne-cum, administraţia din Cugir a fost singura din judeţul Alba care nu a înţeles, în 2011, că e nevoie de rectificare bugetară pentru a echilibra bugetele unităţilor de învăţământ din comunitate. Nepricepere administrativă, sau rea- credinţă şi politică?
Se vorbeşte despre două modificări aduse Legii Educaţiei Naţionale. Nu confundaţi iniţiativele, cu legi de modificare deja adoptate. Vorbind despre o lege perfectibilă, trebuie să precizez că a fost adusă o singură modificare legii, aceea a articolului 247, care priveşte introducerea în învăţământul vocaţional a profesorului corepetitor. Or, ar fi vrut liberalii din Cugir să nu venim în sprijinul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar? Pot explica această atitudine? Am mai spus-o: legea educaţiei, cu toate mecanismele pe care le generează, nu poate fi aplicată altfel decât gradual. Ea trebuie înţeleasă, interiorizată, şi aplicată pas cu pas, în aşa fel încât să îşi producă beneficiile. Tocmai incapacitatea PNL Cugir de a citi prevederile legale, înainte de a perora demagogic, întăreşte gradualitatea propusă de minister.
Este un exerciţiu democratic cu care s-au confruntat toţi miniştrii: acela prin care grupuri clar definite îşi exprimă dezacordul faţă de regulamente şi metodologii ale ministerului. Dacă, în 1998, ministrul Andrei Marga a fost obligat să îşi anuleze propriul ordin- OM 4.286/1998 şi să organizeze o a doua sesiune de capacitate pentru elevii de clasa a VIII-a, nu văd de ce trebuie să ne sperie manifestări ale democraţiei în 2012.
În ceea ce priveşte recunoaşterea învăţării în context informal şi non-formal, pentru educatorii şi învăţătorii cu studii medii, nimeni nu îi obligă să îşi întocmească şi să depună dosare. Este un drept pe care îl conferă legea educaţiei, dosarul de echivalare nefiind o obligaţie pentru educatori şi învăţători, ci un pas spre un beneficiu.
Omul cât trăieşte, învaţă! E valabil pentru toţi, inclusiv pentru membrii PNL.
Când îmi voi propune să urmez o a doua facultate, voi anunţa public, astfel încât neliniştea din rândurile liberalilor să se spulbere. Pentru mine, însă, propriul parcurs educaţional nu este, nici pe departe, motiv de ruşine. De aceea, spun răspicat: sunt licenţiată a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj Napoca. Am urmat programul de master în Management educaţional, Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, apoi cursuri post-universitare de Relaţii internaţionale şi integrare europeană la Institutul Diplomatic Român din Bucureşti. Mă mândresc, însă, la fel de mult, şi cu liceul pedagogic absolvit la Blaj.
Întotdeauna la dispoziţie, pentru a vă explica ceea ce nu este pe deplin înţeles. Dar vă atrag atenţia că ultima mea grijă este mulţumirea partidelor politice, în detrimentul binelui şcolii.