Din iunie 2012, toţi angajaţii din România (din sectorul public şi sectorul privat), toţi pensionarii, toţi copiii şi studenţii ar putea avea un venit suplimentar, datorat unei creşteri economice programate (nu făcută la întâmplare, ca până acum). Guvernul a dorit să mărească, din iunie, unele venituri, dar spunea că nu are o soluţie. Acum soluţie există, chiar pentru mai multe venituri, iar această soluţie (care o public acum, ca principiu) va fi aplicată cândva de toate statele lumii. Statul român ar trebui să fie primul.
Ideea de bază (accesibilă publicului general) este următoarea: guvernul va împrumuta bani (autohtoni) de pe piaţa internă, cu o anumită dobândă. Va da angajaţilor (din sectorul public şi sectorul privat), pensionarilor, copiilor şi studenţilor tichete de servicii, ştiind faptul că lumea modernă este mare consumatoare de servicii, de exemplu în ţări dezvoltate serviciile reprezintă vreo 75% din PIB, iar aceste servicii sunt produse în ţară, nu sunt importate şi nu pot fi realizate, ca şi bunurile, fără a exista cerere (brutarii pot face pâine fără a exista cerere sau anticipat faţă de cerere, dar zugravii, dentiştii, angajaţii unui hotel (şi mulţi alţii) nu pot presta serviciile dacă acestea nu sunt cerute).
Consumatorii vor comanda, prin intermediul tichetelor de servicii, prestarea unor servicii. Prestatorii de servicii vor realiza serviciile cerute, vor schimba la bănci tichetele de servicii cu bani (din contul banilor împrumutaţi de guvern) şi, ca în orice altă situaţie de producţie şi consum, vor plăti statului taxe şi impozite, iar restul de bani îi vor putea cheltui, generând alte taxe şi impozite. Pentru că oferta de servicii nu poate fi realizată fără a fi cerută, sunt introduşi bani în circulaţie pentru a se putea realiza ceea ce cer consumatorii, deci pentru a se realiza oferta… care se cere (oferta cerută), iar prin taxe şi impozite, banii ajung în scurt timp din nou la guvern, astfel că împrumutul poate fi restituit. Dobânda va fi mică şi poate fi chiar foarte mică. În cazul în care guvernul nu are bani pentru a subvenţiona dobânda, atunci consumatorii vor plăti ei dobânda (primeşti 200 lei şi plăteşti vreo trei lei, poate fi şi 25 lei).
În prima lună de aplicare a soluţiei, care ar putea fi iunie 2012 (sau mai târziu dacă nu suntem suficient de hotărâţi), fiecare angajat, din sectorul public şi sectorul privat, va primi tichete de servicii în valoare de vreo 200 lei, reprezentând 10% din salariu mediu, urmând să mai crească valoarea tichetelor de servicii, ajungând după câteva luni la vreo 500 lei (chiar mai mult după o anumită perioadă de timp, dar trebuie ţinut cont că, la sume mari, inflaţia va creşte, astfel că, în acest caz, va trebui aplicată şi soluţia prin care inflaţia poate fi stăpânită într-o economie de piaţă, deci există „leac” şi pentru inflaţie). Munca va fi stimulată şi se vor crea multe locuri de muncă. Orice om sănătos la minte ar dori aşa ceva. Totuşi vor fi oameni cu idei fixe, care pricep greu o idee nouă (doar pentru că e nouă, nu că ar fi greu de înţeles).
De mult timp, guvernele din toată lumea împrumută bani deoarece cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Acest „obicei” s-a dovedit a fi doar parţial bun sau chiar rău. Nu trebuie împrumutaţi bani pentru cheltuieli de consum. Împrumutul trebuie să genereze producţie… ca să fie consum, trebuie restituit în întregime şi în scurt timp. În cazul veniturilor suplimentare, statul nu măreşte numărul bugetarilor, nu măreşte salariile bugetarilor, cum ar părea, ci creează cadrul pentru a se produce oferta…cerută, statul aplică măsurile necesare ca economia să funcţioneze mai bine.
Soluţia veniturilor suplimentare este o componentă a unei economii noi, este vorba de Economia de ofertă cerută, o economie care funcţionează mai bine şi în favoarea tuturor. Alte componente ale Economiei de ofertă cerută: soluţia prin care inflaţia poate fi stăpânită într-o economie de piaţă, soluţia privind anumite împrumuturi pe termene de până la 40 de ani, împrumuturi fără dobândă (dar totuşi profitabile pentru bănci), împrumuturi nerambursabile, soluţia privind reducerea şomajului până aproape de zero, soluţia privind posibilitatea renunţării la deficitul bugetar, etc. Sunt multe de spus, dar deocamdată este suficient atât.
Haideţi să punem urgent în practică soluţia veniturilor suplimentare!
TEODOR GIURCĂ
Cercetător ştiinţific particular