Directorul Companiei Naţionale ROMARM, Marius-Vasile Crişan, este actualmente prim-vicepreşedintele organizaţiei judeţene Alba şi vicepreşedinte naţional al U.N.P.R. Odată cu preluarea conducerii companiei, la data respectivă era personalitate marcantă a organizaţiei judeţene P.D.L. şi subprefect de Alba, de unde a şi fost impus director al companiei, Crişan şi-a adus şi o echipă de colaboratori de încredere, fără nicio competenţă managerială sau legătură cu domeniul de activitate şi fără să manifeste vreo preocupare pentru salvarea şi redresarea minimului de necesar din industria naţională de apărare.
Rezultatele au fost şi ele pe măsură. În ultimii cinci ani s-a deteriorat exponenţial starea economico-finaciară şi funcţională a industriei de apărare.
Cu foarte puţine excepţii, industria de apărare, atât cât mai există, este deliberat împinsă în faliment, comenzile sunt la nivelul a 15-20 la sută faţă de anul 2008, iar conturile peste tot blocate.
Reaua credinţă a managerilor este demonstrată de actele iresponsabile de distrugere a potenţialului funcţional din industrie.
Asftel, s-au descompletat linii tehnologice şi echipamente funcţionale, care au fost valorificate ca fier vechi. S.D.V.-istica, unică în lume, funcţională, pentru producţia puştii Z.B., a fost valorificată ca fier vechi, în condiţiile în care se puteau produce pentru export 20.000 puşti/lună.
Numirea lui Marius-Vasile Crişan, patron al firmei de pază CONDOR, care securizează întreprinderile de armament din Cugir (ăsta nu este un conflict de interese?!) la conducerea ROMARM a avut ca unic scop, susţin sursele noastre, să producă bani pentru partid.
Prima mişcare, în acest sens, a fost scoaterea la înaintare a colaboratorilor săi apropiaţi, ULISE TOADER, MIHAELA COBASCHI şi VIOREL MANOLE. Se pare că “rezultatele” au fost convingătoare, de dată ce informările făcute de serviciile de informaţii române către Emil Boc şi, mai recent, către M.R. UNGUREANU, au rămas fără urmări pentru Crişan, cu toate că faptele acestuia impuneau destituirea sa imediată şi începerea urmăririi penale.
Directorul Crişan a luat decizia de centralizare la Romarm, a tuturor achiziţiilor unităţilor din subordine. La conducerea Departamentului Achiziţii a numit-o, evident politic, pe Mihaela Cobaschi, o nepoată a doamnei senator Sorina Plăcintă. Şefa achiziţiilor gestionează bugetul achiziţiilor la nivel naţional şi este nedespărţită de directorul Marius-Vasile Crişan, mai cu seamă la numeroasele şi desele întâlniri de afaceri, care au loc numai la Hotelul Marriott. Pasiunea directorului pentru hoteluri de lux este cunoscută, atât în ţară, cât şi în străinătate. El locuieşte în Bucureşti, pe cheltuiala statului, la Hotel Phoenicia, nu la Complexul Haiducul, unde stau alţi detaşaţi din provincie. În străinătate, partenerii străini îl campează prin paradisurile din insulele şi ţărişoarele exotice.
Conduita în afaceri a directorului Crişan a stârnit vii reacţii de protest şi comentarii colorate din partea angajaţilor companiei. Prin Africa de Sud, unde a fost la negocieri cu fostul director general şi secretar general PATROMIL, Viorel Manole, cei doi, în prezenţa ambasadorului, au cerut partenerului străin să părăsească sala de tratative, deoarece ei “au de pus la punct câteva chestiuni confidenţiale”. Este lesne de înţeles că la aşa maniere, aşa succes! În urma raportului ambasadorului, ministrul Ariton l-a demis pe Manole, dar nu s-a putut atinge de Crişan.
Unui şeic din Emiratele Arabe Unite, şeful Departamentului de Securitate, care a venit la ROMARM pentru achiziţii, directorul Crişan i-a cerut un “comision” foarte mare. Şeicul s-a manifestat indignat şi a plecat fără să încheie contractul, spunându-i directorului că, peste tot în lume, comisionul îl plăteşte vânzătorul, nu cumpărătorul.
În Iordania, tot din cauza comisionului cerut cumpărătorului, directorul ROMARM a compromis şansele unui contract important. Partenerul iordanian a ţinut să precizeze că niciodată nu a mai întâlnit o astfel de situaţie în relaţiile cu partea română.
Fără să se pregătească, să se anunţe şi să obţina viza, directorul Crişan a aterizat pe aeroportul din Bagdad, de unde a încercat să-şi organizeze nişte întâlniri. După o zi şi o noapte de aşteptare, nefiind de nimeni luat în seamă, Crişan a venit aşa cum a plecat.
Aceste insuccese i-au fost, însă, compensate de relaţia de afaceri stabilită cu fraţii Oliver şi Ulhric M. WEIGAN, cetăţeni germani foşti rezidenţi în S.U.A., pe seama cărora F.B.I.-ul şi justiţia americană au reţinut nu mai puţin de 83 de capete de acuzare pentru “conspiraţie, import ilegal, deţinere şi transfer ilegal în S.U.A. a peste 9500 de mitraliere, spălare de bani şi evaziune fiscală”. Ulhric M. WEIGAN şi-a asumat personal întreaga răspundere pentru capetele de acuzare, fratele său scăpând cu amendă şi interdicţia de a mai rezidenţia şi intra în S.U.A.
OLIVER M WEIGAN s-a stabilit la Nassau, în Bahamas, 4 George Street, Mareva House, de unde operează prin offshore-ul CARIBEAN INVESTMENT TRADIND LTD., specializată în comerţul cu arme de foc şi muniţie.
Persoane din ROMTEHNICA, ROMARM şi FABRICA DE ARMAMENT CUGIR care îl cunosc bine pe OLIVER WEIGAN, relatează că acesta este expert în promovarea afacerilor prin cointeresarea partenerilor, atât aici, în România, cât şi în exterior.
Printre afacerile din România a fost şi achiziţionarea unui lot de 2.264 puşti mitraliere RPK model 64, din stocul armatei. După recondiţionare, pentru a arăta ca noi, aceste arme urmau să fie livrate unui contractor al Pentagonului. De menţionat că pentru ocolirea căilor legale, recondiţionarea armelor a fost încredinţată unei firme private, KEN SRL, proprietatea, prin interpuşi, a lui Francisc KUDLER, managerul general al Fabricii de Arme Cugir. Cum această firmă nu este autorizată să lucreze cu arme de foc, Oliver WEIGAND a încheiat un contract de prestare servicii-depozitare şi asamblare – cu firma S.C. Brenox SRL din Râmnicu Vâlcea. Nici această firmă nu avea autorizarea necesară, dar a închiriat un depozit de la Uzina Mecanică Băbeni, unde a preluat armele pentru demontare în vederea preluării lor sub formă de kituri de către firma KEN SRL şi, de la aceasta, de către Fabrica de Armament Cugir. Iniţial, operaţiunea, fiind descoperită, a fost blocată şi s-a început urmărirea penală. Ulterior, însă, a încetat urmărirea penală şi s-au livrat armele, dar Oliver Weigan a refuzat plata a 180.000 dolari, paguba revenind Fabricii de Armament Cugir.
Pentru a putea opera în S.U.A., WEIGAND şi-a creat firma “M+M LLC”, reprezentată în România de ION CIUCAN prin S.C. BEST PARTENERS SRL, cu sediul în Bucureşti, şoseaua Panduri nr. 36.Directorul Crişan şi Viorel Manole au fost invitaţi în S.U.A. de către firma “M+M LLC” în perioada 1-10 iunie 2011, iar în intervalul 10-16 iunie au fost oaspeţii lui Weigand în Bahamas, care le-a organizat o vacanţă.
Întâlnindu-se pe aceeaşi lungime de undă cu OLIVER WEIGAND şi întrezărind posibilitatea realizării unor operaţiuni benefice, atât pentru Partid cât şi pentru el, Crişan, asistat de ULISE TOADER şi de VIOREL MANOLE au purces la treabă: au perfectat cu OLIVER WEIGAND modalitatea recuperării sumei de 180.000 dolari cu care ţepuise Fabrica de Arme Cugir, precum şi realizarea unor exporturi de armament către firmele acestuia în condiţii contractuale, în special de preţ, de natură să puna definitiv pe butuci Fabrica de Arme Cugir. De comun acord cu Crişan şi acoliţii săi, ROMARM şi Fabrica de Arme Cugir au încheiat cu firma M&M, o “Căsuţă poştală” din SUA, un contract de vânzare arme de foc pentru piaţa comercială americană, încălcând grav alte contracte aflate în derulare pe aceeaşi piaţă. Şi, pentru a da fabricii lovitura de graţie, în contractul încheiat au fost prevăzute clauze de penalizare pentru nelivrări cuantificabile până la 35.000 dolari pe zi, ceea ce ar fi condus la preluarea fabricii de către Oliver WEIGAND, în cel mult un an. Această operaţiune infracţională a fost perfectată pe parcursul mai multor întâlniri, atât în ţară cât şi în străinătate, iar detaliile finale au fost stabilite şi agreate de CRIŞAN şi VIOREL MANOLE, cu OLIVER WEIGAND, în perioada 10-16 iunie 2011, în Bahamas, unde cei doi s-au deplasat fără a avea un mandat pentru a negocia şi perfecta o asemenea afacere. De fapt, majoritatea deplasărilor lui Crişan în interesul serviciului, în străinătate, au fost făcute fără aprobare şi fără mandat, iar rapoartele de deplasare au lipsit până recent când, fiind atenţionat, a încropit ceva rapoarte laudative la adresa abilităţii sale manageriale, dar fără conţinut.
Intervenţia unuia dintre serviciile secrete şi a Sindicatului de la Fabrica de Arme Cugir l-a determinat pe fostul Ministru al Economiei să ceară anularea şi renegocierea contractului cu M&M. Interesele de finanţare a Partidului sau alte considerente, numai de el ştiute, l-au impiedicat însă pe Ministrul Economiei să pună capăt unei asemenea activităţi infracţionale.
Weigand cointeresează partenerii de afaceri din România ,atât cu sume cash, cât şi cu cărţi de credit.
Prin afaceri de acest gen, Compania Naţională Romarm şi alte unităţi din industria de apărare au ajuns în situaţia de a fi puse pe lista societăţilor comerciale propuse pentru management privat, un managemnet care nu va mai ţine seama de nevoile strategice şi de apărare ale României.
În viziunea PDL, industria de apărare este pregătită pentru a deveni una dintre cele mai mari afaceri imobiliare, cu o miză de mai multe miliarde. În acest sens, s-au pregătit mai multe proiecte de regrupare pentru crearea oportunităţilor imobiliare la Uzina de Tancuri Bucureşti, Metrom şi Carfil Braşov şi Cugir.
Recent, directorul ROMARM, Marius-Vasile Crişan a dat un comunicat potrivit căruia la Cugir s-a realizat prima puşcă de asalt de concepţie integral românească, care este testată în teatrele de operaţiuni, iar din toamnă s-ar începe producţia primelor 60.000 de puşti de asalt. Totul este o declaraţie mincinoasă. Câteva mostre ale produsului examinate de Ministerul Apărării Naţionale s-au dovedit nefuncţionale. Dar Crişan a făcut această declaraţie, concomitent cu o alta, privind crearea a 500 noi locuri de muncă la Cugir, luat de febra campaniei sale electorale, deoarece candidează din partea UNPR la Primăria muncipiului Alba-Iulia, împotriva binefăcătorului său Mircea Hava.
Industria naţională de apărăre mai are şanse. Dar pentru a se mai salva, ce se poate salva, ea trebuie eliberată de căpuşele politice şi de combinaţiile infracţionale cu mafia transnaţională a traficanţilor de arme.
Nu managementul privat este, în acest moment, cea mai mare prioritate în industria de apărare, ci numirea unei conduceri profesioniste şi responsabile, concomitent cu o lege adecvată domeniului, precum şi strategiile adecvate de relansare şi dezvoltare, potrivit intereselor de securitate naţională ale României.
DEPUTAT (P.S.D.)
Ion Stan
Bucureşti
Preluarea: Cotidianul.ro